Animalul cu cele mai multe picioare din lume, descoperit în California FOTO

Illacme plenipes a fost observată pentru prima oară în 1928, de către cercetătorii guvernului american, însă apoi a fost uitată, întrucât se credea că este o specie dispărută. Entomologul Paul Marek, de la Universitatea din Arizona, a descoperit un astfel de miriapod în apropiere de Silicon Valley, California.

Marek şi colegii săi au publicat prima descriere ştiinţifică a speciei Illacme plenipes în revista ZooKeys, ediţia de miercuri, inclusiv informaţii despre anatomia sa ciudată.

Femelele au până la 750 de picioare, în timp ce masculii au mai mult de 550. Cele mai multe specii de miriapod au între 80-100 de picioare. În plus,  Illacme plenipes îşi crează singuri „hainele”, din părul lung de pe spate.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Este cel mai şmecher miriapod de care am auzit vreodată”, spune Marek.

Alte articole

Insecta periculoasă care terorizează România. Oamenii sunt disperați: „Ne intră în case, ne mușcă, faceți ceva!”

Illacme plenipes avea un status „mitic” printre miriapode, spune Marek, aşa că în 2005, student la doctorat, a început să caute nevertebrata legendară într-o zonă de 7,3 km pătraţi de lângă San Francisco.

Pe parcursul a trei ani, Marek şi echipa sa au descoperit 17 exemplare, toate aflându-se pe stânci din gresie. Deşi bănuiau că sunt mai multe specimene, echipa nu a colectat mai multe, pentru a nu distruge specia în sălbăticie.

Întrucât aceste miriapode trăiesc sub pământ, picioarele lor au dezvoltat gheare. Marek şi alţi cercetători cred că acestea le ajută să se agaţe de rocile subterane.

O altă trăsătură anatomică interesantă o reprezintă antenele gigantice – faţă de mărimea corpului, pe care miriapodul le foloseşte pentru a se deplasa în întuneric. Are un exoschelet transparent şi păr pe corp, care se transformă într-un fel de mătase care îl ajută să se lipească de roci. Şi faţă de alte miriapode, gura lui Illacme plenipes este structurată pentru a găuri şi a suge ţesutul plantelor.

Întrebarea lui Marek este acum: câte exemplare mai există în sălbăticie, având în vedere dezvoltarea masivă a zonei unde a fost redescoperită specia, şi cât o să mai reziste.