Marian Râlea: „E un pericol să nu porţi mască, dar meseria noastră nu se poate face decât cu faţa noastră”

„E un pericol şi pentru actori şi pentru spectatori această nepurtare a măştii, dar meseria noastră nu se poate face decât cu faţa noastră, cu vorbele noastre, cu ochii noştri. Nu cred că putem să jucăm cu mască medicinală. Dacă ar fi vorba de o mască de teatru, da, există acest efort pentru crearea unui personaj, dar altfel e ca şi cum am fi cu toţii medici„, a declarat Marian Râlea, pentru Agerpres.

El a precizat că printre actori există o teamă de boală în general şi o teamă faţă de „ceea ce am trăit până acum”. „Există o teamă, dar există o teamă de boală în general, nu doar de o anumită boală. Sigur, în cazul acesta, a ceea ce am trăit până acum, e o teamă. Chiar dacă unii bravează şi spun că nu există sau că nu există virusul, există această teamă permanentă că te poţi îmbolnăvi, dar atâta timp cât credem în destinul fiecăruia dintre noi, trebuie să facem în aşa fel încât nici noi, dar mai ales publicul, să nu se îmbolnăvească. Vă daţi seama că, dacă s-ar auzi că într-o sală de spectacole s-a îmbolnăvit un spectator, cred că s-ar închide sala şi publicul nu ar mai veni mult timp„, a mai spus actorul.

Marian Râlea a afirmat că spectacolele de teatru cu puţini spectatori sunt frustrante pentru cei care joacă pe scenă.

„Noi suntem obişnuiţi să jucăm cu sălile pline. Din experienţa avută până acum, cel puţin la Sala Amfiteatru a Teatrului Naţional, sala este jumătate goală şi te simţi puţin frustrat pentru că aplauzele de final, oricât de puternice ar fi, nu suplinesc ce înseamnă aplauzele dintr-o sală plină. Va fi greu.

Alte articole

Drama neştiută a lui Marian Râlea. Cum a reuşit „Magicianul” să iasă la liman: „Aşa a fost să fie, poate că teatrul m-a salvat”

Marian Râlea are o pensie „deprimantă”. Cum se descurcă celebrul actor: „Diferențele sunt cum sunt”

Eu am refăcut spectacolele (n.r. – spectacolele pentru copii). Există nişte reguli care trebuie respectate. Avem un concurs pe care-l facem cu cei mici. Ei stau în cetatea lor, chiar dacă cetatea este compusă din două sau trei scaune, dacă vin cu părinţii.

Acolo este cetatea lor şi nu au voie să se mişte decât foarte puţin în jurul cetăţii, pentru că astfel pierd puncte. Este o strategie în care copilul nu iese din zona lui de protecţie. Am şi jucat aşa la mai multe festivaluri şi în mai multe spaţii deschise – parcuri, grădini de vară, şi a funcţionat. Dacă este făcut jocul, copilul în respectă„, a mai spus Marian Râlea.