Alex Bodi, eliberat din arestul la domiciliu. Ce condiţii trebuie să respecte fostul soţ al Biancăi Drăguşanu

Alex Bodi, eliberat din arestul la domiciliu. Fostul soţ al Biancăi Drăguşanu a fost pus sub control judiciar, fiind suspect într-un dosar de trafic de persoane şi proxenetism.

Alex Bodi, eliberat din arestul la domiciliu. Regulile impuse de judecători

Citeşte şi Alex Bodi şi Daria Radionova s-au despărţit. Mesajul rusoaicei: „Mi-a ruinat planurile”

Afaceristul a fost eliberat din arestul la domicilui, însă trebuie să respecte mai multe reguli, potrivit Antena Stars.  

Să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară de fiecare dată când este chemat

Alte articole

Dezvăluiri explozive. Dan Alexa şi-a filmat singur soţia când ieşea din casa lui Alex Bodi: „Mi-a furat nevasta. Andrada este o femeie frumoasă, pe care, probabil, dacă eram Bodi o încercam”

Alex Bodi i-a făcut praf pe Gabi Tamaş şi Dan Alexa după un conflict aplanat de bodyguarzi: ”Doi fătălăi. Nu aveţi treabă cu bătaia”

Să informeze organul judiciar cu privire la schimbarea locuinței

Să se prezinte la organul de poliție în raza căruia locuiește de câte ori este chemat

Să nu părăsească țara decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată

Să nu comunice în mod direct sau indirect, pe orice cale, cu persoanele vătămate, printre ele numărându-se și Iulia Sălăgean, fosta lui soție.

Reamintim că  fostul soţ al Biancăi Drăguşanu a fost trimis în judecată de procurorii DIICOT, alături de alte 29 de persoane, într-un dosar de trafic de persoane şi proxenetism. Afaceristul este acuzat că a recrutat mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze, el fiind acuzat şi de o infracţiune de şantaj.

Procurorii susţin că, la scurt timp după destructurarea unei grupări conduse de membru marcant al lumii interlope (grupare specializată în traficul de persoane şi proxenetism), suspectul în cauză (unul dintre locotenenţii persoanei mai sus menţionate), în timp ce se afla deţinut într-un penitenciar, în perioada 2008 – 2011, împreună cu alţi trei deţinuţi, au folosit reţelele sociale în scopul recrutării unor tinere care practicau prostituţia şi, inducându-le în eroare, fie cu promisiunea unui viitor comun (metoda loverboy), fie cu identificarea unui loc de muncă avantajos, respectiv profitând de starea lor de vulnerabilitate (situaţie materială precară, naivitate, lipsă de educaţie – factori determinanţi pentru respectivele tinere în alegerea practicării prostituţiei), le-au convins să se prostitueze în beneficiul lor.

Citeşte şi Bianca Drăguşanu, îngrijorată după ce l-a denunţat pe Alex Bodi: „Mi-e teamă de el, să nu-mi facă rău”

Astfel, sub coordonarea liderului, căruia membrii grupării i se adresau cu apelativul „naşu”, s-au pus bazele unei grupări infracţionale specializată, în principal, în traficul de persoane, trafic de minori şi proxenetism, în secundar în şantaj (consecinţă a plăţii unor taxe de protecţie).

După ce au ieşit din penitenciar, membrii grupării infracţionale au continuat să recruteze şi alte victime, le-au transportat, adăpostit în locaţii din state occidentale (Germania, Spania, Italia, Marea Britanie, Elveţia) şi le-au constrâns să practice prostituţia în favoarea lor, în diverse cluburi de profil.

Conform DIICOT, la gruparea infracţională au aderat, în timp, şi alţi membri ce făceau parte din acelaşi anturaj. O parte dintre ei aveau rolul de a recruta victimele, dar şi de a le transporta pe teritoriul Germaniei (de la locaţiile în care erau adăpostite, până la bordeluri), de a le adăposti şi a le supraveghea, precum şi de a „colecta” veniturile obţinute din prostituţie (de cele mai multe ori, transportau banii personal în ţară, unde erau împărţiţi între membrii grupării; uneori, erau folosite sistemele de transfer financiar, caz în care evitau, pe cât posibil, să apară la rubrica „beneficiar”, folosind intermediari).

De asemenea, unii dintre membri identificau localuri unde urmau a fi duse victimele şi purtau „negocieri” cu reprezentanţii acestora, prin prisma relaţiilor pe care le dezvoltaseră cu membrii unei grupări de motociclişti sau la cluburi din Italia, dar şi raportat la numărul mare de tinere a căror angajare o intermediau la respectivele localuri.

Odată ajunse în străinătate, victimele erau constrânse (fizic şi psihic) de inculpaţi să se prostitueze în folosul lor, în condiţiile în care nu cunoşteau limba, erau izolate de prieteni şi familie şi nu dispuneau de resurse financiare pentru a se întoarce în ţară la momentul în care îşi dădeau seama de situaţia reală.

Victimele care refuzau să practice prostituţia erau sechestrate şi supuse unor violenţe extreme, pentru a fi determinate să nu mai opună rezistenţă.

În cele din urmă, din cauza violenţelor la care erau supuse şi a ameninţărilor cu acte de violenţă îndreptate împotriva membrilor familiilor lor, victimele erau nevoite să se prostitueze în beneficiul membrilor grupării infracţionale.

În cele mai multe cazuri, victimele erau ţinute în imobile stabilite de inculpaţi, erau transportate zilnic la locurile unde erau obligate să practice prostituţia, erau permanent controlate/supravegheate, inculpaţii încălcându-le dreptul la viaţa privată şi aducându-le într-o situaţie de aservire.

Inculpaţii le reţineau actele de identitate cu intenţia vădită de a păstra controlul asupra lor şi a le împiedica să expedieze o parte din veniturile obţinute din prostituţie, prin sistemele financiare de transfer, pe numele unor membri de familie. De asemenea, au fost situaţii în care inculpaţii invocau aşa-zise „contracte pe viaţă”, în sensul că victimele nu aveau nicio altă alternativă decât să se prostitueze în beneficiul lor.

Unele victime au fost vândute altor traficanţi, în scopul exploatării, persoanele care le-au preluat primind şi informaţii în legătură cu victima, comportamentul acesteia pe perioada cât a fost exploatată, date despre familie, toate acestea în scopul de a fi şantajată, pentru a fi exploatată şi controlată mai uşor.

Procurorii mai spun că au fost şi situaţii în care inculpaţii nu au mai reuşit să deţină controlul asupra victimelor, chiar şi după aplicarea unor corecţii fizice, caz în care pentru a le determina să nu fugă sau să revină la domiciliile lor din ţară le solicitau diferite sume de bani, sume pe care victimele nu aveau posibilitatea să le achite, fiind, astfel, obligate să continue activitatea de prostituţie în beneficiul lor.

Dosarul a fost înaintat spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj.