CCR explică de ce a respins înfiinţarea DNA-ului pădurilor

La adoptarea Legii pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Mediu s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi real, arată Curtea Constituţională a României (CCR) în motivarea deciziei prin care a admis sesizarea Guvernului asupra actului normativ.

La finalul lunii septembrie, Curtea Constituţională a admis sesizarea formulată de Guvern şi a constatat că este neconstituţională Legea pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Mediu, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

„Având în vedere toate aceste considerente, prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte legea supusă prezentului control de constituţionalitate, în procedura de legiferare nu a fost solicitată fişa financiară nici de către iniţiatorii propunerii legislative şi nici de către Camera Parlamentului în care au fost propuse şi adoptate amendamente. Prin urmare, s-a statuat că neîndeplinirea obligaţiei solicitării fişei financiare conduce, în mod firesc, la concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi real, astfel că au fost încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art.138 alin.(5) referitoare la stabilirea sursei de finanţare”, se precizează în motivare.

Potrivit sursei citate, Curtea a observat, cu acelaşi prilej, că argumentul potrivit căruia „deşi a fost solicitată, verbal, fişa financiară a măsurilor propuse, iniţiatorii amendamentelor au precizat că nu există impact financiar pentru anul în curs, întrucât cele două autorităţi sunt finanţate integral din venituri proprii”, prezentat în comunicarea adresată Curţii de preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din cadrul Camerei Deputaţilor, nu poate complini niciuna dintre obligaţiile constituţionale, respectiv cea privind solicitarea fişei financiare care trebuia să însoţească propunerea legislativă (art.138 alin.(5) din Constituţie) sau cea privind solicitarea informării din partea Guvernului (art.111 alin.(1) din Constituţie), aspecte, de altfel, evidenţiate şi de Consiliul Legislativ în avizul emis în procedura de legiferare.

Alte articole

Ludovic Orban: Triumviratul Iohannis-Ciolacu-Ciucă a dus România pe buza prăpastiei politice, bugetare, economice, diplomatice

Se taie pensiile în februarie: „Vreau să cred că se dă o decizie. Nu mai pot să inventeze nimic!”

În concluzie, arată judecătorii constituţionali, Curtea a reţinut că, întrucât cheltuielile preconizate prin textele de lege criticate grevează asupra bugetului de stat, adoptarea lor ar fi fost posibilă doar după stabilirea sursei de finanţare în condiţiile Legii fundamentale şi după solicitarea informării Parlamentului de către Guvern.

Neîndeplinirea obligaţiei iniţiatorilor legii de a solicita Guvernului fişa financiară, conform art. 138 alin.(5) din Constituţie coroborat cu art.15 alin.(2) din Legea nr.500/2002, şi a obligaţiei preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau a preşedintelui Comisiei pentru muncă şi protecţie socială de solicitare a informării din partea Guvernului, potrivit prevederilor art. 111 alin.(1) din Constituţie, conduce la concluzia că între Parlament şi Guvern nu a existat un dialog real cu prilejul adoptării legii supuse controlului, iar Parlamentul a decis asupra majorării unor cheltuieli bugetare bazându-se pe o sursă de finanţare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv”, spune CCR.