Amnesty International: Franţa trebuie să înceteze evacuările forţate ale taberelor de romi

Dat publicităţii joi, raportul „Chased away: Forced evictions of Roma in the Ile-de-France” (Goniţi: Evacuările forţate ale romilor în Ile-de-France), axat pe zona din jurul Parisului, relevă impactul negativ pe care îl au evacuările forţate asupra vieţii romilor nomazi şi eşecul autorităţilor franceze de a ţine cont de standardele internaţionale privind drepturile omului atunci când dispun aceste evacuări, scrie Mediafax.

„Noul guvern francez a luat nişte măsuri pozitive privind situaţia romilor nomazi. Tonul şi abordarea s-au îmbunătăţit faţă de anii anteriori în care romii erau în mod deschis stigmatizaţi de către guvern. Cu toate acestea, practica evacuărilor forţate a continuat în acelaşi ritm alarmant ca înainte”, a spus John Dalhuisen, director de programe pe Europa şi Asia Centrală la Amnesty International.

Cei mai mulţi dintre cei 15.000 de romi care locuiesc estimativ în Franţa provin din România, unii dintre ei fiind din Bulgaria. Aproape toţi pleacă din ţările de origine din cauza sărăciei cronice şi discriminării.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În calitate de cetăţeni europeni, dar nu şi francezi, nu pot sta în Franţa mai mult de trei luni dacă nu au un loc de muncă sau nu pot dovedi că se pot întreţine singuri. Totuşi, ca cetăţeni UE, chiar dacă sunt expulzaţi, rămân liberi să se întoarcă, şi mulţi au făcut acest lucru în repetate rânduri.

În Franţa nu sunt suficiente locuinţe şi adăposturi pentru toţi cei care au nevoie, însă romii sunt vulnerabili în special la încălcări ale dreptului la o locuinţă adecvată, căzând aici, ca şi în restul Europei, victime ale prejudecăţilor şi discriminării.

Astfel, timp de luni sau chiar ani de zile, ei trăiesc în tabere, în condiţii precare, cu teama evacuării.

Pentru că Franţa nu a reuşit să încorporeze în legislaţia internă standardele internaţionale privind drepturile omului ce se opun evacuărilor forţate, aceste acţiuni au loc de obicei fără informări prealabile corespunzătoare, consultări sau anunţarea locuitorilor taberelor improvizate, mai arată Dalhuisen, adăugând că, de cele mai multe ori, nu se asigură locuinţe alternative şi familii întregi rămân fără adăpost, neputând decât să se mute într-o altă tabără improvizată.

Taberele vizitate de delegaţi ai Amnesty International prezentau toate, indiferent de mărime şi dotări, un foarte mare risc pentru sănătatea locuitorilor din cauza lipsei de apă curentă, toalete şi serviciului de ridicare a gunoiului, fiind adesea infestate cu şobolani.

Evacuările repetate nu fac însă decât să exacerbeze aceste probleme.

„Evacuările forţate repetate au consecinţe dezastruoase asupra stării de sănătate, nivelului de educaţie şi posibilităţii romilor de a-şi asigura un standard de viaţă corespunzător. Obligaţi să se mute dintr-o tabără în alta, ajung să locuiască în condiţii şi mai precare, să doarmă pe străzi şi în corturi, până reuşesc să-şi improvizeze o altă locuinţă”, spune John Dalhuisen.

Totodată, arată el, în urma evacuărilor forţate, romii îşi pierd de multe ori din lucruri şi acte şi îşi întrerup şcolarizarea şi tratamentul medical de care au nevoie. De asemenea, le este mult mai greu să păstreze legătura cu organizaţiile care îi sprijină şi cu angajatorii locali.

„Cu toate acestea, conform legii franceze, nu primesc reparaţii corespunzătoare”, mai spune Dalhuisen.

În august anul acesta, guvernul francez a emis o circulară în care făcea o serie de recomandări de măsuri care ar trebui luate înaintea şi în timpul evacuărilor. Aceste măsuri sunt însă discreţionare, nu sunt aplicate integrat şi nu au scopul de a pune capăt evacuărilor forţate.

Guvernul francez se consultă în prezent cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv Amnesty International, pentru elaborarea unui plan naţional pentru asigurarea accesului la locuinţe şi adăposturi de urgenţă celor care au nevoie.

Cu toate acestea, în ciuda unor iniţiative pozitive în unele departamente, evacuările forţate continuă să aibă loc în toată ţara.

„Conform legislaţiei internaţionale, Franţa este obligată să garanteze dreptul la locuinţe corespunzătoare fără discriminare şi să prevină evacuările forţate. Aceasta înseamnă că Franţa trebuie să oprească imediat toate evacuările până când poate fi garantată aplicarea prevederilor internaţionale privind drepturile omului pentru toţi locuitorii taberelor improvizate”, spune în încheiere John Dalhuisen.