Show bizar la cea mai mică galerie de artă din Capitală! Artista care se va „juca” live cu 1.500 de cărămizi

„Celula de artă”, cea mai mică galerie din Capitală, care încântă de ceva ani trecătorii, ce poposesc pe Bulevardul Carol 1, la numărul 53, propune un show „altfel”, în care artista Elena Dobîndă se va „juca” live în cu 1500 de cărămizi.

In luna iulie, galeria „Celula de artă” propune trecatorilor un exercitiu de imaginatie – ce se poate crea intr-un cadru delimitat, atat spatial cat si temporal, de actiune si cu un material anume cu care se poate opera doar respectand conditii stricte de utilizare? Astfel, intre 19 – 31 iulie, artista Elena Dobinda umple progresiv spatiul Celulei, dupa niste reguli de joc bine definite, cu 2.2 m3 de caramida, cu misiunea de a asigura o continua dinamica a imaginii transmise live in online.

Experimentul Brief Encounters (Situatii) a pornit de la problema cărămizilor din curtea casei Carol 53, ce găzduiește „Celula de Artă”, și necesitatea de a fi depozitate în altă parte, fie și efemer, pentru a degaja spațiul dat. Elena a asociat această experiență administrativă cu o rezidență artistică, punându-și urmatoarele întrebări: „Ce-aș putea face în Celula de Artă având la dispoziție câțiva m3 de caramidă? Cum aș putea păstra integritatea materialului, fiind obligatorie restituirea sa așa cum e ? Cum mi-aș putea revendica spațiul expozițional în totalitate, material, nu doar simbolic?! Câte căramizi sunt necesare pentru a-l ocupa?!”

“Aprilie a fost luna tribulatiilor fanteziste, mai – a celor concrete. Timp de 3 saptamani am curățat tacticos fiecare caramidă și am repoziționat aproximativ 1.500 de bucăți”, mai declarat artista.

Pentru a accentua caracterul local și performativ al intervenției, performance-ul va fi înregistrat cu o camera de filmat poziționată frontal și transmis live in mediul online. Prin instituirea unui regim de vizibilitate la persoana I, participativ, privitorul este direct implicat în procesul de realizare al obiectului, inerent, de disimulare a granițelor simbolice și de constituire etapizată a dimensiunii sale fizice.

“Urmărind adaptarea la resursele existente și consumarea integrală a spațiului expozițional, trasez cadrul unei intervenții site-specific. Printr-o serie de situații sau, mai curând, mutații ale obiectului expus și stabilirea unui raport procesual de identitate între variabile – acțiune/lucrare/spațiu – încerc să pun în discuție limitele și rolul spațiului expozițional, natura obiectului artistic și a relațiilor ce pot fi stabilite pentru a crea un context, un sens, o imagine.”, mai spune Elena.

Artista este nascută în Republica Moldova și de la 15 ani studiază și trăiește în România, urmând cursurile Facultății de Știinte Politice din cadrul UAIC din Iași, apoi Scenografie la UNATC. Activează pentru o scurtă perioadă în București, având spectacole atât la Teatrul Foarte Mic, Teatrul Național și Macaz, cât și colaborări în proiecte independente de film. Din 2017 se dedică pasiunii pentru film, muzica experimentală și arte plastice, încercând forme de sinteză în experimente de atelier. Este co-fondator Image and Sound (2017, Bucuresti).

Celula de artă. Performance-ul se poate vedea la orice oră pe Bd. Carol, nr. 53, între 19 – 31 iulie.

Pana pe 17 iulie mai pot fi vazute la Celula de Arta lucrarile ce compun numarul 6 al revistei ucrainene de arta SVAYA, la care au contribuit 41 de artisti din 3 tari (RO / UKR / DE). SVAYA #6 reprezinta o noua etapa a zinului si iesirea lui din existenta sa ca publicatie tiparita si transformarea sa ca ziar subcultural, dintr-un „gazernal” hibrid si o revista de arta reprodusa manual intr-un obiect sintetizat fara un format stabil si o identitate vizuala.

Tema SVAYA #6 – „Gol” a fost aleasa in mod colectiv, prin vot anonim. Conceptul si denumirea corespunzatoare, „Memoria fragments”, s-au format organic, in timpul procesarii materialului primit, reflectiilor de carantina si regandirii experientei proprii din ultimii ani.

Celula de arta este reprezentata de un spatiu cu deschidere stradala, ce isi propune sa permita lucrarilor sa evadeze din spatiul clasic al galeriei pentru a interactiona cu un public nou, care nu obisnuieste sa participe la vernisaje si astfel, pentru ca nu mai exista o bariera fizica si temporala intre obiectul de arta si privitor, se creaza un dialog liber, direct si nonconformist.