NASA: Scoarţa lunară, aproape pulverizată de meteoriţi

Această concluzie i-a surprins pe oamenii de ştiinţă americani, al căror studiu a fost publicat miercuri în revista Science.

„Ştiam că planetele telurice din Sistemul Solar au suferit numeroase impacturi în urmă cu mai multe miliarde de ani, dar nimeni nu se gândea că suprafaţa Lunii a fost atât de mult bombardată„, a declarat Maria Zuber, profesor de geofizică la renumitul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Statele Unite, coordonatoare a misiunii spaţiale GRAIL (Gravity Recovery And Interior Laboratory).

În total, 98% din scoarţa lunară a fost fragmentată, a precizat ea: „Este cu adevărat o mare surpriză, iar această descoperire îi va determina pe mulţi planetologi să regândească istoria evoluţiei planetelor”.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cele două sonde gemene aflate pe orbita polară a Lunii începând din ianuarie au efectuat măsurători foarte precise ale câmpului gravitaţional lunar, relevând repartiţia maselor, dar şi grosimea şi compoziţia diferitelor învelişuri ale Lunii, până la nucleul acesteia.

Alte articole

Avocatul Poporului bagă în ședință judecătorii constituționali! ”Avem ordonanțe atacate la CCR din 2021 care nu au termen”

Nicuşor Dan, declaraţii comune cu Karol Nawrocki: „Polonia este un partener important pentru România”

Sondele americane au dezvăluit astfel faptul că scoarţa lunară este mult mai subţire decât credeau oamenii de ştiinţă. Ea are o grosime de 34-43 kilometri, fiind cu 6-12 kilometri mai subţire decât estimaseră cercetătorii.

„Cu o astfel de grosime a scoarţei, compoziţia Lunii este similară celei pe care o are Terra, ceea ce întăreşte teoria potrivit căreia Luna s-a format din materii terestre expulzate în urma unui impact uriaş produs la începutul procesului de formare a Sistemului Solar”, a explicat Mark Wieczorek de la Institutul de Fizică a Pământului din Paris, autorul unuia dintre cele trei studii realizate pe baza datelor furnizate de misiunea spaţială GRAIL.

Aceste studii au fost prezentate în cadrul Conferinţei anuale a Uniunii Americane de Geofizică ce a avut loc la San Francisco şi au fost publicate pe site-ul revistei americane Science.

În raport cu suprafaţa Lunii, interiorul ei pare remarcabil de uniform. De fapt, cercetătorii de la NASA au descoperit că cele mai multe dintre variaţiile câmpului gravitaţional lunar rezultă din formaţiunile geologice de la suprafaţă – munţi şi cratere.

Cu excepţia vastelor bazine de impact, scoarţa exterioară a Lunii este lipsită de structuri telurice dense. Ea s-a format cel mai probabil din materiale poroase sau pulverizate.

Harta straturilor interne ale Lunii a evidenţiat mase mai dense formate din magmă vulcanică, care s-a scurs în fracturi mari din scoarţă, în trecut, înainte de a se solidifica şi de a forma pereţi telurici denşi.