Calendarul maya, explicat de antropologul ONU. Cultura maya, o moştenire extrem de bogată

Acest calendar, ce include 18 luni de câte 20 de zile şi un „Wayeb”, o lună sacră de cinci zile, a început în anul 3114 î.en, informează AFP. El prevede o nouă eră, care va începe pe 21 decembrie (anumiţi cercetători indică data de 23 decembrie), un eveniment ce va fi celebrat în toată partea de sud a Mexicului şi în alte patru ţări, în care influenţa culturii maya a rezistat până în zilele noastre (Guatemala, Belize, Salvador şi Honduras). Această dată marchează sfârşitul unui ciclu de 5.200 de ani, interpretat de către unii drept o profeţie despre sfârşitul lumii.

„Calendarul maya nu constă doar în numărarea secundelor, a minutelor şi a orelor”, ci reprezintă şi un model ce descrie „evoluţia astrelor şi felul în care ele influenţează de o manieră ciclică viaţa oamenilor„, a declarat antropologul guatemalez Alvaro Pop, membru al Instanţei Permanente pentru Chestiuni Autohtone, un organism afiliat ONU.

În opinia cercetătorului din Guatemala, această expertiză în materie de astronomie le-a permis populaţiilor maya să identifice influenţa pe care aceste astre o au asupra mareelor, a naşterilor şi mai ales a plantelor.

Contribuţia adusă de civilizaţia maya, care şi-a atins apogeul în perioada 250 e.n. – 900 e.n., trece dincolo de aceste domenii. Potrivit oamenilor de ştiinţă, populaţia maya a contribuit şi la dezvoltarea altor domenii precum arhitectură, matematică, topografie, arta textilă şi gastronomie, iar aceste contribuţii sunt vizibile şi în zilele noastre.

În materie culinară de exemplu, civilizaţia maya a fost prima care a cultivat porumbul în urmă cu circa 3.000 de ani, o plantă care oferă ingredientul de bază din majoritatea alimentelor preparate în această regiune a lumii.

Ei au fost în acelaşi timp primii oameni care au consumat şi cultivat cacao şi, potrivit unor cercetători, au fost primii care au avut ideea de a mesteca „chicle”, considerat strămoşul gumei de mestecat, un latex provenind din seva unui arbore endemic din Mexic şi America Centrală.

Mayaşii şi urmaşii lor, mai ales cei din Guatemala, sunt cunoscuţi şi pentru ţesăturile lor multicolore, care, potrivit lui Alvaro Pop, „reprezintă expresia de viaţă cea mai frumoasă şi mai explozivă de pe continent şi din lume”.

Impactul avut de această civilizaţie se poate face simţit şi din punct de vedere al limbajului. În total, mayaşii au vorbit 36 de limbi pe parcursul istoriei lor, în diverse regiuni, iar multe dintre ele există şi astăzi în rândul unor populaţii indigene, având o structură gramaticală foarte elaborată.

Popol Vuh, cartea sacră a civilizaţiei maya, este mărturia istorică cea mai importantă. Scriere mitologică, ea descrie originea lumii şi în special originea poporului Quiche, una dintre numeroasele etnii maya. La fel ca stelele descoperite în numeroase situri, documentul exprimă cu claritate spiritualitatea şi cunoştinţele ancestrale ale acestei civilizaţii.

Potrivit antropologului costarican Ana Cecilia Arias, arhitecţii maya, constructorii unor piramide impozante, şi urmaşii lor au contribuit, totodată, la expertiza actuală din domeniul arhitectural. Numeroşi arhitecţi de etnie maya au transmis mai departe aceste cunoştinţe, participând la ridicarea de biserici în regiune.

Astăzi, principalele situri arheologice care stau mărturie pentru măreţia civilizaţiei maya sunt vestigiile unor mari centre urbane şi religioase precum Chichen Itza în Mexic, Tikal în Guatemala, Copan în Honduras şi Tazumal în Salvador. Aceste nume celebre fac parte din „polii arheologici” cei mai vizitaţi din lume.

Se uită adeseori însă că moştenirea cea mai importantă lăsată de civilizaţia maya este cea umană. Mai multe milioane de urmaşi ai lor trăiesc astăzi în America Centrală – în principal în Guatemala – dar şi în Mexic. Cei mai mulţi dintre ei perpetuează obiceiurile şi tradiţiile moştenite de la iluştrii lor strămoşi, chiar dacă de multe ori sunt victime ale excluderii sociale şi ale sărăciei.