Regizorul japonez Nagisa Oshima a murit la vârsta de 80 de ani

„Tatăl meu a murit liniştit”, a declarat cel mai tânăr dintre fiii cineastului nipon, Arata.

„Era înconjurat de familie – soţia Akiko şi fiul cel mare Takeshi. Eu nu eram acolo. Tatăl meu se afla în spital încă de anul trecut şi a murit din cauza unei infecţii pulmonare”, a precizat Arata Oshima.

Cariera cinematografică a cineastului nipon a început cu adevărat în anii 1960 printr-o serie de filme cu teme politice, care i-a consolidat reputaţia de exponent de bază al noului val din cinematografia japoneză.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Mai multe dintre operele sale abordează teme precum discriminarea şi limitele acceptării sociale.

În această categorie din urmă se încadrează şi pelicula „Imperiul simţurilor”, o operă erotică produsă de o companie franceză, care a stârnit un scandal uriaş în Japonia în 1976.

Filmul, a cărui acţiune este plasată la Tokyo în anii 1930, prezintă viaţa proprietarului unui han şi aceea a servitoarei sale, dar şi relaţiile dintre ei care degenerează în violenţe sexuale.

Relaţia cuplului evoluează şi ajunge să includă la un moment dat elemente de sadism şi de masochism. Pelicula a fost recompensată în 1976 cu trofeul Sutherland, decernat la gala British Film Institute Awards.

Regizorul, criticat violent în ţara lui pentru acest film considerat obscen, a fost apoi recompensat cu premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes, în 1978, pentru „Imperiul pasiunii”, o altă coproducţie franco-niponă, lansată în acel an.

Nagisa Oshima şi-a consolidat apoi statutul de regizor cu valenţe internaţionale prin pelicula „Crăciun fericit, domnule Lawrence!”, în care starul rock David Bowie joacă unul dintre rolurile principale, alături de Takeshi Kitano, devenit astăzi unul dintre cei mai premiaţi regizori niponi în străinătate, şi de Ryuichi Sakamoto, care a compus şi coloana sonoră a filmului.

Acest lungmetraj descrie evoluţia relaţiilor dintre câţiva bărbaţi aflaţi într-un lagăr japonez de prizonieri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pe lângă „Imperiul pasiunii” şi „Crăciun fericit, domnule Lawrence!”, cineastul japonez a mai fost nominalizat la Palme d’Or de la Cannes cu alte două filme – „Max mon amour” (1986) şi „Taboo” (1999).