O explozie de raze gamma, cea mai puternică din univers, a lovit Pământul în secolul al-8-lea

În luna iunie a anului trecut, cercetătorii japonezi au descoperit, marcate în inelele unor trunchiuri de arbori, urmele unor raze emise de un eveniment cosmic inexplicabil. Ei au datat acest fenomen în anii 774 – 775, însă nu i-au găsit o explicaţie satisfăcătoare.

Fusa Miyake şi colegii săi de la Universitatea din Nagoya (Japonia) au datat cu ajutorul carbonului 14 conţinutul inelelor de creştere a doi cedri japonezi. În inelele corespunzând anilor 774 şi 775, ei au descoperit o creştere mare şi bruscă a nivelului de carbon 14, de circa 1,2%, de 20 de ori mai mare decât cea înregistrată de variaţiile atribuite activităţii Soarelui.

Fenomenul a fost remarcat şi la arbori din America de Nord şi Europa.

Ipoteza unei erupţii solare a fost eliminată, pentru că nu ar fi putut produce o creştere atât de mare a nivelului de carbon 14.

Cercetătorii au subliniat că mai multe cronici medievale din epocă vorbeau de un „crucifix roşu” apărut pe cer, după apus, sugerând că ar fi putut fi vorba de explozia unei supernove. Însă evenimentul a fost datat în 776 şi ar fi lăsat alt tip de urme fizice.

Doi cercetători de la Institutul de astrofizică al Universităţii din Iena (Germania) au propus ca explicaţie un foarte scurt „supra-salt gamma” – cel mai luminos fenomen din Univers, când este emisă în câteva secunde o cantitate de energie mai mare decât cea emisă de Soare în miliarde de ani. Valeri Hambaryan şi Ralph Neuhäuser, autorii studiului, spun că un astfel de fenomen ar putea provoca o creştere bruscă a nivelului de carbon 14, în absenţa unor mărturii istorice.

În noul studiu, oamenii de ştiinţă germani spun că două obiecte stelare foarte compacte – găuri negre, pitice albe etc. – s-ar fi putut ciocni şi fuziona, provocând o descărcare de energie şi raze electromagnetice şi antrenând un „supra-salt gamma” atât de scurt încât nu a fost evocat în epocă de observatorii de pe Pământ.

Datorită instrumentelor moderne, astronomii din zilele noastre asistă la astfel de evenimente în galaxii îndepărtate de câteva ori pe an.

Fenomenul înregistrat în secolul al 8-lea nu a distrus forme de viaţă de pe Terra pentru că s-a produs la o distanţă de Soare de 3.000 – 12.000 de ani-lumină.

Cercetătorii spun însă că, dacă un eveniment similar s-ar produce în prezent, chiar la mii de ani-lumină, acest lucru ar provoca haos în sistemele electronice de înaltă tehnologie, de care depind societăţile avansate.

„Rămâne de determinat frecvenţa acestor creşteri de nivel de carbon 14, adică frecvenţa cu care astfel de supra-salturi gamma ating Terra. În cursul ultimilor 3.000 de ani – vârsta maximă a arborilor care mai trăiesc în prezent pe Pământ -, se pare că a avut loc doar un eveniment de acest tip”, a spus Neuhäuser.