Pneumonia a lăsat-o fără picioare înaintea nunţii: Cum era să ajungă o femeie în sicriu, nu la altar

Debbie Grant, o britanică de 44 de ani, a văzut moartea cu ochii înainte de a îşi vedea visul de căsătorie împlinit, după ce a făcut o formă rară de pneumonie ce a lăsat-o fără picioare, fără o mână şi în comă timp de 6 săptămâni, putând să o lase chiar şi fără viaţă. 

Debbie, care urma să se căsătorească cu logodnicul ei Bob Bury, în vârstă de 63 de ani, a suferit amputarea ambelor picioare de la genunchi în jos, a mâinii drepte şi a degetului mic de la mâna stângă. După ce a intrat în comă, medicii îi mai dăduseră doar o săptămână de trăit, scrie Daily Mail. Cu o zi înainte de a ajunge la spital, Debbie mersese să îşi aleagă rochia de mireasă.

Bob se afla în Brazilia, pe o navă comercială şi habar nu avea că logodnica lui ajunsese la spital şi se afla în stare gravă. Rudele ei l-au căutat să îl informeze despre starea lui Debbie, iar el a reuşit să ajungă înapoi în Marea Britanie după două zile după ce ea fusese internată în spitalul din Glenfield, care era dotat cu o unitate specială pentru asemenea boli infecţioase.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Medicii „mi-au spus că era unul dintre cele mai grave cazuri pe care le avuseseră până atunci” şi că Debbie „ar putea să moară” dacă îi vor ceda şi organele interne. „Începusem să fac planuri pentru funeralii, pentru că medicii mă sfătuiseră să fac acest lucru”, estimând că ea nu ar mai fi avut de trăit decât o săptămână. „Mă gândeam să anulez nunta şi să încep să pregătesc funeraliile”, şi-a amintit Bob de ceea ce se petrecea în martie, anul trecut.

Alte articole

Cornel Luchian de la Insula Iubirii a fost la un pas de moarte. A intrat în comă în urma unui accident rutier: „Am întrebat dacă sunt întreg”

Emil Rengle și Alejandro Fernandez se căsătoresc: „Prima nuntă gay din România. Fără număr, cu petrecere, cu voie bună”

Miracolul vorbelor

„După ce a intrat în comă, am continuat să îi vorbesc. Îi spuneam lucruri obişnuite, cum ar fi ceea ce s-a mai întâmplat şi cine o mai vizitase în ziua respectivă. Când îi vorbeam, pleoapele ei începeau să tremure, ca şi când s-ar fi străduit să deschidă ochii, aşa că asistentele medicale m-au încurajat să vorbesc în continuare cu ea.

După şase săptămâni, Debbie s-a trezit din comă. „După ce m-am trezit eram foarte, foarte speriată. Nu ştiam ce se întâmplase cu mine. Nu puteam să îmi mişc nici măcar capul, mă durea tot corpul, pentru că stătusem atâta timp în pat, nemişcată”, a povestit femeia.

Organele ei vitale rezistaseră atacului virusului, dar nu acelaşi lucru se întâmplase şi cu membrele ei. Au urmat operaţiile de amputare, dar acest lucru nu a demoralizat-o pe Debbie. În luna iulie era acasă, la locuinţa ei şi a lui Bob, iar în august primea deja protezele pentru picioare. Nu şi-a scos încă bandajele şi va avea nevoie de o nouă pereche de proteze la picioare. Ea speră, cu timpul, să facă rost şi de o mână bionică.

„Nu am nevoie numai de bucăţi de plastic nefuncţionale, doar pentru estetică”, spune Debbie, care a mai dezvăluit că oamenii o întreabă cum este să nu ai picioare. „Dar sunt oameni care stau în cărucioare cu roţi, deşi au picioare, pentru că nu pot să le folosească”, le răspunde ea.

„Acum am început să merg puţin şi am şi un scaun cu rotile electronic cu care merg. Dar ceea ce mă face să nu renunţ, este dorinţa de a ajunge în faţa altarului. Nu cred că primul nostru dans va fi foarte animat… dar poate fi unul mai scurt”, a mai mărturisit Debbie, care abia aşteaptă să se căsătorească cu Bob.