Procuror acuzat de favorizarea lui Vântu, numit de Morar în funcţie de conducere la Parchet

Potrivit site-ului Ministerului Public, Daniel Morar l-a delegat într-o funcţie de conducere pe procurorul Irinel Păun, pe o perioadă de şase luni, respectiv până în 15 august 2013.

În 4 august 2011, Parchetul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie (ICCJ) arăta într-un comunicat de presă că parcursul dosarelor referitoare la Sorin Ovidiu Vîntu este similar, nefiind aprofundat rolul jucat de omul de afaceri, iar în unele situaţii aceiaşi procurori au dat în mod repetat soluţii de neurmărire faţă de acesta sau au separat fără temei faptele.

De asemenea, spunea sursa citată, pe parcursul efectuării cercetărilor au existat mai multe încălcări ale normelor de procedură şi au fost dispuse soluţii atipice pentru practica organelor judiciare, se arată în ordonanţa procurorului general al României prin care s-a dispus infirmarea soluţiilor de neurmărire din dosarele privindu-l pe Vîntu şi continuarea cercetărilor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Punctele de convergenţă ale dosarelor penale referitoare la Fondul Naţional de Investiţii, Banca Agricolă, Banca de Investiţii şi Dezvoltare şi Banca Română de Scont pot fi plasate pe următoarele paliere: activităţile ilicite au fost derulate prin intermediul societăţilor comerciale membre ale Grupului Gelsor (Gelsor SA, SOV INVEST SA, IMOBILIAR NETWORK SA, Vîntu Sorin Ovidiu Company SRL, Gelsor IT SA etc.), deţinute şi administrate, prin persoane interpuse, de Vîntu; principalul beneficiar al sumelor de bani constituite în prejudicii aduse bugetului de stat/companiilor având capital de stat a fost Vîntu; succesiunea faptelor de natură infracţională cercetate în dosarele penale are o consistenţă internă puternică, redată atât prin congruenţa metodelor şi persoanelor avute în vedere, cât şi prin dependenţa faptelor de contextul creat prin diverse mijloace de Vîntu”, consemnează ordonanţa Parchetului ICCJ remisă agenţiei Mediafax, în urma unei solicitări privind accesul la informaţii.

Împrejurarea că faptele au fost cercetate în dosare separate a dus la ignorarea aspectelor temporale şi de cauzalitate ale acestora, precum şi a congruenţelor evidente între modalităţile de acţiune şi persoanele învinuite/inculpate, se arată în document.

Astfel, obiectul cercetărilor s-a limitat la palierul administrativ al Grupului Gelsor, fără o contextualizare a acţiunilor/inacţiunilor celor în cauză, ignorând cronologia faptelor şi beneficiarul final al fondurilor financiare obţinute în mod ilicit, prin fragmentarea succesivă a dosarelor şi neevidenţierea atribuţiilor decizionale exercitate în mod informal de Vîntu.

Expertizele realizate în cadrul dosarelor nu au reliefat beneficiarii finali ai sumelor de bani rezultate în urma săvârşirii faptelor în discuţie şi modul de direcţionare a acestora (plăţi externe, investiţii etc.), iar în pofida faptului că Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi Banca Naţională a României au informat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la operaţiuni suspecte de spălare de bani în care era implicat Sorin Ovidiu Vîntu, niciunul din obiectivele expertizelor nu a vizat analiza conturilor deţinute de acesta, societăţile comerciale controlate direct/indirect şi angajaţii reprezentativi ai Grupului GELSOR. De exemplu, expertiza realizată în cauza FNI are deficienţe majore, în condiţiile în care a fost efectuată în lipsa documentelor primare pe baza cărora au fost înregistrate operaţiunile în evidenţa contabilă a Fondului, din perioada 1995-octombrie 1999 şi registrelor contabile şi a balanţelor lunare de verificare prin care au fost sintetizate înregistrările efectuate în conturile contabile din perioada anterioară 1 ianuarie 1999.

Totodată, nu au fost analizate în contextul general al activităţii infracţionale, conturile bancare deţinute de Sorin Ovidiu Vîntu, în perioada de referinţă (1995-2002), şi cele peste 30 societăţi comerciale/asociaţii înfiinţate, preluate şi finanţate de acesta în aceeaşi perioadă, cu sume de bani provenite din fraudarea FNI şi BRS.

În cadrul cercetărilor nu au fost reliefate problemele sistemice speculate de Sorin Ovidiu Vîntu, respectiv modul de evaluare a acţiunilor necotate, disfuncţionalităţile controlului exercitat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, ilegalitatea funcţionării Fondului Naţional de Investiţii şi condiţiile preluării de către AVAB a activelor bancare neperformante.

Mai mult, parcursul procesual al dosarelor este similar, elementul comun fiind neaprofundarea rolului jucat de Vîntu în tranzacţiile derulate. În unele situaţii, aceiaşi magistraţi au pronunţat în mod repetat soluţii de neurmărire faţă de Vîntu sau au dispus fără temei disjungerea cauzei cu privire la această persoană şi continuarea cercetărilor, în timp ce ceilalţi inculpaţi au fost trimişi în judecată.

Astfel, Parchetul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie a infirmat soluţiile de neurmărire penală a lui Sorin Ovidiu Vîntu date în dosarele privind FNI, Banca Agricolă, Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID), dar şi în cazul falimentului Băncii Române de Scont (BRS).

În urma neregulilor găsite, fostul procuror general al României, Codruţa Kovesi, a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, în reclamaţia sa figurând şi procurorul Irinel Păun, cel care a instrumentat în 2000 dosarul FNI.

În octombrie 2010, Ioana Maria Vlas, fostul administrator al SOV Invest, condamnată la zece ani de detenţie, a afirmat, la ieşirea din închisoare, că procurorul Irinel Păun „l-a albit” pe Sorin Ovidiu Vîntu.

„Vîntu n-a fost nici măcar inculpat, cum poate să fie condamnat şi obligat să plătească, iar oamenii să-şi primească banii, dacă el este curat ca lacrima?”, s-a întrebat Vlas.

Ea a continuat arătând că omul de afaceri a fost „albit” de un procuror. La insistenţele jurnaliştilor, aceasta l-a nominalizat pe procurorul Irinel Păun care, în opinia ei, ar fi cel care „l-a albit” pe Vîntu.

În replică, procurorul Irinel Păun a spus că nu comentează afirmaţiile Ioanei Maria Vlas, „o inculpată”, care a primit două condamnări din partea instanţei supreme, iar dacă judecătorii ar fi apreciat altfel, s-ar fi reflectat în hotărârile lor.