Filmul „Frumoasa adormită”, de Marco Bellocchio, deschide festivalul Cinepolitica

Inclus în competiţia Festivalului de la Veneţia, anul trecut, „Bella addormentata” a fost unul dintre filmele favorite ale presei internaţionale şi a generat dezbateri intense pe un subiect extrem de delicat, cel al eutanasiei. Marco Bellocchio porneşte de la cazul real al Eluanei Englaro, o tânără care a stat 17 ani în stare vegetativă înainte de a fi decuplată de la aparate, în 2009, pentru a vorbi despre dreptul la moarte. A fost prima eutanasie oficială din Italia şi, deşi tatăl câştigase în instanţă dreptul de a-şi lăsa fiica să moară, după 11 ani de procese, statul italian s-a opus printr-un decret şi prin măsuri administrative.

Profund, inteligent şi provocator, filmul lui Marco Bellocchio combină secvenţele cu actori cu imagini de arhivă, în trei poveşti complexe. Un senator are probleme de conştiinţă când este pus să voteze decretul care împiedică moartea Eluanei Englaro; fiica sa, în schimb, pledează pentru menţinerea ei în viaţă şi protestează în faţa clinicii unde este internată. O cântăreaţă celebră şi o catolică ferventă renunţă la carieră pentru a-şi îngriji fiica aflată în comă, spre dezaprobarea fiului ei. Un medic se îndrăgosteşte de o tânără dependentă de metadonă şi refuză să o lase să se sinucidă.

Pe afişul filmului „Bella Addormentata” apar nume ca Isabelle Huppert, Toni Servillo, Alba Rohrwacher, Michele Riondino, Roberto Herlitzka, Maya Sansa şi Fabrizio Falco, distins cu premiul Marcello Mastroianni pentru cel mai bun actor debutant, la Veneţia.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Unul dintre cei mai apreciaţi regizori italieni, un obişnuit al festivalurilor de la Cannes şi Veneţia, Marco Bellocchio, în vârstă de 73 de ani, nu s-a ferit, de-a lungul carierei, de subiecte controversate, majoritatea legate de lumea politică şi a Bisericii: ascensiunea lui Benito Mussolini („Vincere”, 2009), răpirea lui Aldo Moro („Buongiorno, Notte/ Good Morning, Night”, 2003) şi religia şi influenţa Vaticanului („L’ora di religione” – 2002). Regizorul a intrat în atenţia criticii cu debutul „I Pugni in tasca/ Fists in the Pocket” (1965), devenit film-cult, şi a continuat cu „Nel nome di Padre” (1971), un prim denunţ al religiei, „Diavolo in corpo” (Cannes, 1986), „La condanna” (Ursul de Argint la Berlin, 1991), „Il sogno di farfalla” (1994) şi „La Balia” (1999) – după Luigi Pirandello.

Alte articole

Cum arată noua casă a Georgianei Lobonț. Imagini spectaculoase cu vila în care s-a mutat vedeta: ”Mi-au ajuns canapelele, colțarul și fotoliile”

Călin Georgescu cere organizarea unor noi alegeri prezidențiale în România: ”Avem un președinte numit și unul ales”

Unicul eveniment de gen din România, Festivalul Internaţional de Film Cinepolitica va avea loc între 2 şi 7 aprilie, la Cinema Studio şi Cinema Elvira Popescu, şi le va propune cinefililor o selecţie de filme alese, dezbateri şi întâlniri memorabile.

Organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine, sub deviza „Singura noastră politică este cea a cinematografului!”, Cinepolitica este patronat de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” (UNATC) şi de Universitatea Naţională de Arte (UNArte). Evenimentul este sprijinit de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC).