Năstase: Se instituie o coabitare instituţională între preşedinte şi premier. Unii nu vor s-o vadă

„În condiţiile separaţiei puterilor, atunci când preşedintele şi majoritatea parlamentară au culori diferite (iar premierul este susţinut de această majoritate) se „instituie” o formă de coabitare instituţională. Unii nu-şi dau seama de lucrul ăsta. Alţii nu vor să-l vadă. Prima coabitare în Franţa, a fost extrem de conflictuală – un fel de campanie electorală prelungită între preşedinte şi premier. A doua coabitare, însă, a fost extrem de liniştită. A treia a fost mai îndelungată şi cu efecte diverse – zone de consens dar şi puncte de conflict între preşedinte şi premier. Cele trei coabitări – „coabitarea conflictuală de realegere”, cea „de sfârşit de mandat” şi „coabitarea dizolvării ratate (a parlamentului)” au avut caracteristici diferite”, scrie Adrian Năstase.

Fostul premier pleacă de la „lecţia franceză”, subliniind că şeful statului nu trebuie să devină colaboratorul subordonat al prim-ministrului.

„Și noi trebuie să pornim de la faptul că, în anumite perioade, coabitarea poate fi un dat obiectiv, rezultat din decizia, directă sau indirectă, a alegătorilor. Ceea ce ne învaţă „lecţia” franceză este că, în cazul coabitării, elementul esenţial nu este eventuala simpatie sau antipatie între cei doi şefi ai executivului, ci felul în care este gestionată, instituţional, o anumită situaţie obiectivă, rezultată din alegeri şi poate ce fel de „diviziune a muncii” va exista între preşedinte şi premier. În Franţa, cel puţin, „coabitarea produce o inversare a ierarhiei executive. Supremaţiei prezidenţiale – din perioadele obişnuite – i se substituie supremaţia primului-ministru.”
Cu toate acestea, această inversare de roluri nu este absolută: preşedintele nu devine colaboratorul subordonat al premierului iar acesta trebuie să marcheze supremaţia sa în conducerea afacerilor ţării printr-un respect formal pentru preeminenţa şefului statului”, adaugă Năstase.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Concluzia acestuia: „Există însă un paradox, pe care trebuie să-l învăţăm „consensul favorizează coabitarea iar coabitarea favorizează consensul” sau aşa ar trebui să fie”.

Alte articole

Năstase nu vrea ”intelectuali ai lui Băsescu” în guvernul Tomac. ”În definitiv, la Transporturi, ar putea fi desemnat chiar Băsescu, pentru a lua istoria de la capăt”

Adrian Năstase critică lipsa unui apel din partea lui Zelenski: „Trebuia să sune imediat după explozie. Era o chestiune de bun-simț”