Mărturii cutremurătoare despre minunile neștiute ale lui Arsenie Boca. Foarte puțini credincioși au avut curajul să vorbească despre ele

Mănăstirea Prislop este înconjurată de un peisaj de excepție, iar în acea atmosferă idilică se înalță o cruce de lemn, simplă, deasupra unui mormânt acoperit de flori proaspete în permanență. Acolo se odihnește trupul părintelui Arsenie Boca, unul dintre cei mai importanți și îndrăgit duhovnici ai secolului trecut. Acesta este considerat sfânt de către toate sufletele care au avut uriașa ocazie de a-l întâlni în timpul vieții. Acesta a fost puternic, imposibil de clintit din credința lui, cu toate că a trecut prin deșerturile „roșii”  ale ateismului și ulterior prin teroarea inchisorilor comuniste. În tot acest parcurs, acesta nu s-a abătut nicio clipă de la calea ce dreaptă.

Citește și: Răspunsul incredibil al lui Arsenie Boca atunci când Ceauşescu l-a întrebat când va muri. Dictatorul şi-a ieşit din minţi la auzul spuselor părintelui

Părintele Arsenie Boca a avut timp pentru toate sufletele care au avut nevoie de ajutorul lui, niciodată nu a refuzat pe nimeni.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„El s-a pus la nivelul tuturor și le-a vorbit într-o limbă pe care ei o înțeleg personal. Pe de o parte, te-a captivat și te-a sedus, iar pe de altă parte, ți-a cercetat conștiința, a descris propria ta stare spirituală, unde ai fost, cine ai fost și ce ai putea deveni”, au mărturisit egumenii mănăstirii de nenumărate ori.

Alte articole

Cea mai mare greşeală pe care o fac credincioşii care postesc, potrivit marilor duhovnici: „Poţi să te usuci şi să mori de foame, dar dacă facă greşeala asta, zadarnic îţi este postul”

Dan Negru, dezvăluiri despre biserica din București care ascunde un secret despre Arsenie Boca

De-a lungul timpului au fost dezvăluite mai multe detalii despre minunile săvârșite de părintele Arsenie Boca și despre modul în care acesta putea să vadă în sufletele oamenilor. Acesta a avut în fața ochilor de la bolnavi de cancer, orbi până la persoanele paralitice. Toate mărturisirile vorbesc despre miracolele făcute de aceste prin puterea credinței. Nenumărați oameni au venit înainte părintelui, auzind de puterea uriașă a acestuia. Aceștia veneau în fața părintelui cu ochi albaștri pemtru a primi mângâiere și vindecare.

Printre minunile săvârșite de acesta se numără și redarea vederii unui orb. Acesta l-a spovedit și l-a împărtășit, apoi i-a spus bărbatului să iasă din biserică. Auzind, lumea din jur i-a spus părintelui că bărbatul este orb și că nu va putea să iasă singur. Totuși părintele a insitat, iar orbul a mers singur spre ușă, odată ajuns acolo, acesta a văzut lumina de a afară și a zis  „Eu văd!”. Din acel moment, omul și-a recăpătat vederea pentru toată viaţa.

În lucrarea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” , care a apărut în anul 2008, în colecția Ortopraxia, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, autorii au scris despre cazul unui om paralizat la pat, care a fost dus cu căruţa la mănăstirea Prislop. Părintele Arsenie Boca i-a zis să coboare din căruţă. Acesta a reușit să facă acest lucru, iar din acel moment, bărbatul a mers normal.

Preotul hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, şi el fost deţinut în închisorile regimului comunist, relata, conform cărții citate mai sus, că în anii 1950, un sătean din satul menționat, Ionică Morar, a fost martorul unei vindecări miraculoase. „Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate!”, a zis părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, spunea preotul din Cinciș.

Citește și: De ce nu a fost făcut sfânt Arsenie Boca. Cine a fost cel mai mare contestatar al său şi de ce s-a opus canonizării