Cum era organizată populația de pe teritoriul României în urmă cu peste 2.000 de ani. Cum funcționa, de fapt, societatea

Așa cum bine știm sau ne aducem aminte din lecțiile din școala primară, Burebista era regele „atotputernic” al dacilor. Potrivit inscripției dedicate lui Acornion din Dionysopolis (Balcic), „în timpul din urmă regele Burebista ajunge cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia și stăpânitor al tuturor ţinuturilor de dincolo de Dunăre”.

Pe fondul victoriilor obținute împotriva celților, statul dac a ajuns să se întindă pe un teritoriu imens, între Dunărea mijlocie de vest, Carpații Păduroși la nord, zona de dincolo de Nistru la est și lanțul Balcanilor la sud. Astfel, au fost cuprinse inclusiv cetăţile de la Pontul Euxin de la Olbia, aflată la gurile Bugului, până la Appolonia, la sudul munţilor Balcani.

„Din analiza izvoarelor scrise constatăm că statul lui Burebista nu a îmbrăcat haina unui stat sclavagist în sensul clasic al termenului. În acest context obștea teritorială integrată în cadrul statului în care forma de proprietate asupra pământului era cea colectivă, proprietatea individuală purtând doar asupra recoltelor, va da particularitate statului dac.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cu toate acestea, se constată tendinţa tot mai evidentă de acaparare a pământurilor obștii și de constituire a marilor latifundii exercitată de către clasa celor potentaţi, adică a taraboștilor.

Alte articole

Fostul ministru al educației, Liviu Maior, împlinește vârsta de 85 de ani. Șase decenii în slujba istoriei, educației, culturii și țării

Sfaturi pentru examenul de Bacalaureat la istorie. Profesoara Iuliana Căplescu: „Lecturați cu atenție sursele istorice puse la dispoziție”

Din rândul acestora erau desemnaţi conducătorii statului, între care un loc central îl aveau regele, marele preot, precum și dregătorii administrativi și militari.

Principalii producători de bunuri în această perioadă erau ţăranii liberi și meșteșugarii; sclavia, deși era semnalată, avea însă un caracter patriarhal”, au remarcat Cristinel Murzea și Roxana Matefi, în cartea „Evoluția statului și dreptului românesc”.

Statul dac, constituit din dorința cetățenilor de a-și proteja averile

Trecea la societatea politică, de la cea gentilică, a presupus schimbări majore.

„Statul dac s-a constituit ca o consecinţă firească a apărării și conservării poziţiilor dominante dobândite în societate de către tarabosteși (geto-daci aristocrați), care aveau nevoie de un instrument util care să le asigure supremaţia socială, precum și din dorinţa legitimă a geto-dacilor de a-și apăra pământurile și implicit libertatea personală ca urmare a tendinţelor expansioniste exercitate fie de către celţi, fie de către romani.

Trecerea de la societatea gentilică la societatea politică a fost grăbită atât de procesul de stratificare socială prin apariţia celor două clase cu interese opuse – tarabostes și comati, cât și de faptul că apartenenţa unui individ la o colectivitate umană nu se mai făcea în funcţie de rudenia de sânge, ci în funcţie de teritoriul locuit”, se arată în sursa citată.

Regele era ajutat de un corp de dregători desemnaţi exclusiv din rândul taraboștilor

Iată cum funcționau structurile de conducere ale statului, la acea vreme, înainte de invazia romană:

„Locul central în ierarhia socială îl avea regele, care putea îndeplini și funcţia de mare preot (vezi Deceneu), sau această componentă era exercitată de către o persoană distinctă (Vesinas în timpul lui Decebal) care alături de rege reprezenta statul dac. Atât pericolul extern, cât ĩi rolul important pe care îl avea armata în cadrul societăţii fac ca regele să fie ĩi conducător militar suprem.

În îndeplinirea sarcinilor sale, regele era ajutat de un corp de dregători desemnaţi exclusiv din rândul taraboștilor. Monarhia tinde să devină ereditară, deși această regulă nu era totdeauna respectată”, au mai notat autorii.