Ce a pățit o româncă angajată ca badantă în Italia, după ce bătrâna pe care o îngrijea a prins-o uitându-se la televizor în timpul programului

Povestea Mirelei, o româncă angajată ca badantă în Italia. Multe femei din România ajung aici, o țară cu o populație îmbătrânită, unde nevoia de îngrijire este crescută, iar salariile oferite badantelor sunt mici, la standardele din această țară, dar destul de bune pentru româncele care merg acolo.

Citește și: Cât a plătit un turist pentru o bere în Veneția. „Taxa pe muzică”, noutatea teraselor din Italia

Viața româncelor care merg să îngrijească bătrâni în Italia este de multe ori extrem de dificilă, așa cum povestește Mirela.

„Am ajuns în Italia în 2005, inițial la Roma, unde aveam un văr și apoi, datorită unei prietene, mi-am găsit un loc de muncă la Cesena, ca îngrijitoare. M-am dus acolo pentru că se câștiga mai bine, dar a fost o perioadă foarte dificilă. Doamna la care lucram mă certa dacă mâncam un fruct sau mă așezam câteva minute în fața televizorului. Am stat opt luni, nu știam italiană, nu știam să merg cu bicicleta. Trebuia să merg să iau apă de la fântână, dar nu m-am speriat, pentru că sunt trăită la țară, știu ce-i munca”, a povestit românca, potrivit rotalianul.com.

Alte articole

Cât câștigă o badantă româncă din Italia, în 2026. Cazarea și masa îi sunt asigurate de către angajator

Duminica fără cumpărături. Marile supermarketuri din Italia iau în calcul o schimbare radicală

Citește și: Catrinel Menghia, însărcinată pentru a doua oară. Actrița a dat vestea prin intermediul unui pictorial într-o revistă celebră din Italia: „Miile mele vieți + una”

Mirela a lucrat înainte în România într-o fabrică de mobilă, dar s-au făcut restructurări și a rămas fără loc de muncă. S-a trezit singură, fără salariu și cu un fiu de 18 ani care voia să meargp la facultate. Singura posibilitate pe care o avea era să plece la muncă în străinătate.

„Îmi doream ca fiul meu să continue să studieze și mi-a fost greu să-mi găsesc un alt loc de muncă. În țara mea este destul de comun să decizi să pleci pentru a-ți întreține familia. Pleci din disperare, pentru că nu există altă alegere. Nu știi ce vei găsi, nu știi limba, dar o faci oricum. Nu ai altă posibilitate”, a continuat Mirela.

Ea s-a năcut într-o familie simplă, iar despre copilăria și tinerețea ei povestește: „Am trăit bine în timpul comunismului. Toată lumea avea un loc de muncă, nimeni nu era pe stradă fără niciun rost. Doar că nu era prea multă mâncare, doar ce puteai obține pe cartelă, un litru de ulei pe lună, două pâini pe zi, un salam”.