Atacuri cu ARME CHIMICE în Siria. Doi jurnalişti francezi povestesc ORORILE pe care le-au văzut

Trimişii speciali ai Le Monde „au fost martori timp de mai multe zile” ai utilizării unor explozibili chimici şi ai efectelor lor asupra combatanţilor pe frontul din Jobar, un „cartier /(situat) la ieşirea din Damasc, unde rebelii au pătruns în ianuarie”, afirmă reporterul Jean-Philippe Rémy.

La 13 aprilie, fotograful Laurent Van der Stockt a văzut cum combatanţii „au început să tuşească, apoi să îşi pună măştile de gaz, fără grabă aparent, dar în realitate deja expuşi. Oamenii se prăbuşesc, se sufocă, vomită”.

Jurnaliştii au strâns mărturii despre utilizarea acestor produse pe o zonă mai extinsă, în jurul capitalei.

Într-un material video realizat de Laurent Van der Stock, care poate fi vizionat pe site-ul monde.fr, combatanţii şi medicii povestesc despre simptomele provocate de aceste produse: dificultăţi respiratorii, dureri de cap, pupile contractate, stare de rău … „Dacă nu sunt trataţi imediat, mor”, mărturiseşte, sub acoperirea anonimatului, un medic de la spitalul Al-Fateh din Kaffer Battna, în enclava rebelă din regiunea Ghutta, în apropiere de Damasc.

S-au prelevat mai multe eşantioane de la victime şi sunt în analiză, afirmă medicii.

„Gazele sunt folosite pe front punctual, evitându-se răspândirea masivă care ar constitui uşor dovezi de necontestat”, scrie Jean-Philippe Rémy, în timp ce regimul sirian neagă folosirea armelor chimice.

Articolul citează şi o „sursă occidentală bine informată”, potrivit căreia puterea siriană a recurs la „amestecul de produse, în special cu gaze antirevoltă (lacrimogene) pentru a bruia pistele şi observarea simptomelor”.

ONU a cerut din nou, miercuri, Damascului să le permită experţilor să ancheteze în Siria posibila folosire a armelor chimice, invocând „informaţii din ce în ce mai numeroase” privind folosirea acestor arme în conflict.

În aşteptarea permisiunii Damascului, anchetatorii ONU se limitează la strângerea informaţiilor disponibile în afara Siriei, în special contactând medicii şi refugiaţii din ţările vecine.