Misterul morţii lui Ötzi, omul gheţurilor, a fost dezlegat

Încă de când un cuplu de alpinişti a dat peste această mumie uluitor de bine conservată în Alpi, în 1991, Ötzi a devenit unul dintre cei mai studiaţi oameni din istorie. Faţa sa, ultima sa masă, hainele şi chiar genomul său au fost toate reconstituite – toate oferind imaginea unui bărbat tatuat în vârstă de 45 de ani, care se îmbrăca în piei şi blănuri, practica agricultura şi provenea din Europa Centrală. Ötzi era bolnav de inimă, avea artrită şi probleme cu dinţii şi probabil suferea şi de maladia Lyme în momentul morţii, scrie Agerpres.

Niciuna dintre aceste afecţiuni nu a condus însă direct la moartea sa. Urma unei răni demonstrează că Ötzi a fost lovit în umăr de o săgeată care i-a penetrat o arteră, iar hrana nedigerată descoperită în stomacul său indică faptul că omul gheţurilor a căzut victimă unei ambuscade, conform oamenilor de ştiinţă.

În urmă cu câţiva ani, o serie de scanări au dezvăluit existenţa unor pete întunecate în partea posterioară a creierului, ceea ce indică faptul că Ötzi a suferit o lovitură la nivelul capului care a produs o compresie a creierului în spatele craniului în ultimele clipe de viaţă, când a fost victima unui atac.

În noul studiu, oamenii de ştiinţă au examinat mostre de mărimea unui vârf de ac din creierul omului gheţurilor şi au descoperit urme de cheaguri de sânge ceea ce demonstrează că Ötzi a fost lovit la cap la scurt timp înainte să moară.

Rămâne însă un mister nedezlegat privind acest caz de crimă din Neolithic: nu este clar dacă lovitura suferită la cap de Ötzi a fost provocată de un atac din partea unui agresor sau este rezultatul faptului că acesta s-ar fi lovit în cădere, după ce săgeata i-a străpuns umărul.

Acest ultim studiu s-a concentrat asupra proteinelor identificate în două mostre de creier prelevate de la Ötzi, mostre prelevate cu ajutorul unui endoscop controlat de calculator. Din cele 502 proteine diferite identificate în mostre, 10 au legătură directă cu sângele şi procesul de coagulare, conform cercetătorilor. Aceştia au identificat şi o serie de proteine care au legătură cu răspunsul organismului la stres şi la vindecarea unor răni.

Un alt studiu încheiat în 2012 şi prezentat pe larg în revista Journal of the Royal Society Interface, s-a concentrat asupra globulelor roşii din sângele omului gheţurilor (cele mai vechi globule roşii identificate vreodată). Aceste globule proveneau dintr-o mostră de ţesut prelevată din rana de săgeată suferită de Ötzi. Acest studiu a demonstrat existenţa urmelor unei proteine cu rol în coagularea sângelui, denumită fibrină, ce este eliberată în sânge imediat după producerea unei răni deschise, dar care dispare apoi rapid. Faptul că această proteină se afla încă în sângele lui Ötzi atunci când a murit indică faptul că acesta nu a mai trăit mult după ce a fost rănit.

Proteinele sunt mai puţin susceptibile la contaminare din cauza mediului decât ADN-ul, iar în cazul mumiilor, ele pot dezvălui ce tip de celule producea corpul în momentul morţii. O analiză a proteinelor în cazul unei fetiţe incaşe de 15 ani, victimă a unui sacrificiu uman produs în urmă cu 500 de ani, a identificat recent faptul că aceasta suferea de o infecţie bacteriană a plămânilor în momentul morţii.

„Proteinele au un rol extrem de important în celule şi ţesuturi, determinând majoritatea proceselor care au loc la acest nivel”, susţine Andreas Tholey, cercetător la Universitatea Kiel din Germania şi participant la acest ultim studiu asupra lui Ötzi. „Din acest motiv, identificarea proteinelor este crucială pentru înţelegerea potenţialului funcţional al unui anumit ţesut”, a adăugat Tholey. „ADN-ul este mereu constant, indiferent de locul din organism de unde provine, în timp ce proteinele ne oferă informaţii exacte despre ceea ce se întâmplă în regiuni specifice ale organismului”, a mai adăugat el.

Pe lângă proteinele legate de procesul de coagulare, Tholey şi colegii săi au identificat zeci de alte proteine despre care se ştie că sunt prezente din abundenţă în ţesutul cerebral, în mostrele prelevate de la Ötzi. O analiză microscopică a identificat până şi structuri neuronale bine conservate, conform cercetătorilor,.

„Analiza ţesuturilor mumificate poate fi frustrantă”, conform microbiologului Frank Maixner, de la Academia Europeană de la Bolzano/Bozen (EURAC), care a participat la studiu. „Mostrele sunt deseori aproape distruse sau contaminate, şi de multe ori nu ne oferă niciun rezultat, chiar şi după ce folosim mai multe abordări şi metode de analiză. Dacă ne gândim că am reuşit totuşi să identificăm modificări produse la nivel celular la o persoană care a trăit acum peste 5.000 de ani, nu putem decât să ne felicităm”, a adăugat el.

Concluziile acestui ultim studiu sunt prezentate pe larg în ultimul număr al revistei Cellular and Molecular Life Sciences.