Cercetătorii au creat flăcări reci, în laboratoarele de pe Staţia Spaţială Internaţională

Cu ce seamănă flacăra unei lumânări aprinse la bordul ISS? Din cauza microgravitaţiei, reacţia de combustie diferă la bordul ISS. Pe Terra, gazele calde produse de reacţie sunt mai uşoare decât aerul rece din jur. Aerul rece este, de altfel, atras către baza flăcării şi permite întreţinerea combustiei care topeşte ceara lumânării, generând o flacără de forma unei lacrimi.

În microgravitaţie, în schimb, nu există diferenţe între gazele calde şi aerul rece. De aceea, flacăra produsă de această reacţie ia forma unei sfere. Doar la suprafaţa acestui glob se produce reacţia de combustie.

Încercând să afle mai multe detalii despre acest fenomen, cercetătorii execută de mai mulţi ani o serie de teste, în cadrul proiectului FLame Extinguishment Experiment (FLEX).

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Aceste experimente, realizate cu un aparat de combustie cu picături (MDCA), au ca obiectiv dezvoltarea unui protocol pentru stingerea incendiilor în microgravitaţie.

Alte articole

Patru astronauți revin pe pământ, după ce au fost blocați opt luni pe Stația Spațială Internațională de uraganul Milton și problema capsulei Boeing

Se schimbă horoscopul! Oamenii de ştiinţă sugerează prezenţa unei planete secrete în sistemul nostru solar

Recent, Forman A. William, cercetător în domeniul fizicii la Universitatea California din San Diego, a descoperit cu colegii săi un fenomen straniu.

În timpul experimentelor lor, oamenii de ştiinţă au încercat să stingă picături de heptan care ardeau în interiorul MDCA. Totuşi, chiar şi atunci când erau stinse, unele dintre ele îşi continuau combustia. „Păreau că ard fără flacără. La început, nu ne-a venit să credem”, a declarat Forman A William.

„Erau flăcări reci. Spre deosebire de altele (…) care ard între 1.200 şi 1.700 grade, aceste flăcări ard la o temperatură relativ joasă, între 220 şi 520 grade”, a adăugat el.

Flăcări reci au fost deja produse pe Terra, însă combustia lor nu durează decât foarte puţin. În schimb, în spaţiu, ele pot să ardă pentru mult mai mult timp. Acest proces ar putea duce la stabilirea unor protocoale de combustie „curate” şi mai puţin poluante pentru Terra.