Dragoş Bucur, despre Crima Gânditului: „Oamenii trăiesc o variantă extremă de opresiune”

Dragoş Bucur s-a mutat la ţară, dar, în afară de munca fizică este preocupat şi să-şi cultive grădina în sensul lui Voltaire, mai ales că nu este surd la ceea ce se întâmplă în „agora cetăţii”.

Ca orice actor bun, nu cabotin, Dragoş Bucur nu a vorbit la modul concret despre politică și ultimele alegeri, dar a decis să facă recomandări literare.

Călare pe tractorul familiei, în timp ce sapă un șanț pentru a ajuta apa să curgă din livadă, el a povestit despre ultima revelație în materie de lectură. „De cele mai multe ori, arta are capacitatea de a arăta sau a spune ceea ce noi nu reușim să exprimăm, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a fost și este cenzurată în multe locuri de pe pământ.

Încercați „1984” de George Orwell, este o carte f.f. bună! Sunt curios dacă voi credeți că trăim o perioadă care precede ceea ce se întâmplă în „1984”. Ce ziceți, suntem aproape de ce e acolo?”, spune vedeta.

Alte articole

Ce pasiune îi ocupă timpul lui Dragoș Bucur, de când s-a mutat la țară: „E mai simplu decât credeam”

Afecțiunea de care suferă Dragoș Bucur. Dezvăluirile făcute de actor: „Mă ține vreo patru zile, cu durere”

Cunoscutul actor a mărturisit că recomandarea pentru lectura acestei cărți a venit de la regizorul Cristi Puiu.

Scris în 1949, romanul distopic „1984” al lui George Orwell este mai actual decât și-ar fi putut imagina oricine. Interzis în 1988 în URSS și în 2002 în Belarus, acum doi ani, pe fondul frământărilor socio-politice la nivel mondial, a devenit cel mai vândut roman. De asemenea, a fost ecranizat.

Câte clase are Dragoș Bucur. Studiile pe care le are, de fapt, îndrăgitul prezentator al emisiunii „Visuri la Cheie”

Publicată în 1948, la numai câțiva ani după înfrângerea nazismului în Europa și în timp ce începea Războiul Rece dintre Occident și blocul sovietic condus de dictatorul Iosif Stalin, cartea spune o poveste dintr-o lume în care lideri totalitari își spală pe creier cetățenii și poartă războaie inutile pentru a prezenta un inamic comun populației.

Autorul britanic George Orwell a afirmat că a folosit dictatura totalitară a lui Stalin drept model pentru cultul personalității „Fratelui cel Mare” din carte, a cărui „Poliție a Gândirii” forțează cetățenii să învețe „dublu-gândit” pentru a crede că „războiul este pace” și „libertatea este sclavie”.

Regimul lui Vladimir Putin, comparat cu cel din cartea lui George Orwell

Azi, nu puțini sunt cei care văd în roman ecouri ale regimului instaurat de Vladimir Putin în Rusia, care a eradicat opoziția politică și presa independentă din spațiul public în cele două decenii de când liderul de la Kremlin a ajuns la putere.

Citește și: Băutura tradițională pe care Dragoș Bucur o prepară la țară. „La oraș se bea whisky, prosecco, rom, coniac și alte fițe”

Romanul prezintă încercările eroului Winston Smith de a înțelege un sistem totalitar evoluat, în care autoritățile sunt motivate de setea de putere și se impun prin frică, fiind interesate în mod deosebit de controlul tuturor trăirilor afective ale populației. Oamenii din cartea lui Orwell trăiesc o variantă extremă de opresiune: orice trăire personală devine un afront, inclusiv dragostea între membrii unei familii, între iubiți, prietenia dintre oameni, compasiunea, etc.

Crima Gânditului din 1948 devine actuală în 2024

Eroul principal al cărții ținea un jurnal în care scria tot ce i se întâmplă și în ce fel de societate trăiește.

„Fie că își ține jurnalul în continuare, fie că îl lăsa baltă era același lucru. Poliția Gândirii avea să pună mâna pe el oricum. Comisese deja – ar fi comis-o oricum, chiar dacă n-ar fi scris niciodată nimic pe hârtie – crima esențială care le conținea în sine pe toate celelalte. Crimăgândit așa se numea. Crimăgânditul nu era ceva ce puteai ascunde la infinit, te puteai eschiva cu succes o vreme, poate chiar câțiva ani, dar mai devreme sau mai târziu tot puneam ei mâna pe tine.

Ca întotdeauna noaptea – arestările aveau loc invariabil în toiul nopții. Câte o mână brutală te smulgea deodată din somn scuturându-ți umărul, o lumină îți orbea ochii, în jurul patului vedeai un cerc de fețe de piatră. În marea majoritate a cazurilor nu se făcea proces și nici raport de arestare. Oamenii dispăreau pur și simplu, întotdeauna noaptea. Numele îți era scos din arhive, orice urmă a tot ce făcuseră ei vreodată era ștearsă, existența însăși îți era negată și pe urmă uitată. Erai abolit, anihilat, vaporizat era termenul uzual”.

Nu în ultimul rând, e de amintit că experimentele descrise în cartea scrisă cu 76 de ani în urmă și care urmăreau controlul complet al prizonierilor, ca cele din „Camera 101” din roman, au fost realizate ocazional în mai toate sistemele totalitare, inclusiv în guvernarea comunistă din România, de exemplu în „Experimentul Pitești”. Azi, regăsim în romanul „1984” multe secvențe din România și din țări din Europa ultimilor ani.