Desertul românesc adorat de Papa Francisc. Cum se prepară „mălaiul dulce” şi ce alte mâncăruri prefera Suveranul Pontif

Puțini își mai amintesc astăzi de desertul tradițional cu care a fost servit Papa Francisc în timpul vizitei sale istorice în România, în 2019. O prăjitură simplă, pregătită după rețeta unei bunici de la țară, a cucerit atunci inima Suveranului Pontif.

În 2019, în cadrul vizitei sale oficiale în România, Papa Francisc a luat masa de prânz la sediul Arhiepiscopiei Blaj. Cu această ocazie, a fost servit cu un desert mai puțin cunoscut, dar plin de savoare: mălaiul dulce. Rețeta autentică, transmisă din generație în generație de o bunică din zona rurală, a fost alegerea ideală pentru a evidenția tradiția și simplitatea bucătăriei românești.

LIVE VIDEO Zi tristă în întreaga lume. Papa Francisc este condus pe ultimul drum de sute de mii de credincioşi

Suveranul Pontif a fost vizibil impresionat de gustul prăjiturii și, potrivit martorilor prezenți la eveniment, a spus că „în simplitate se ascunde adevărata bogăție”. Aprecierea sa a transformat desertul într-un simbol discret al ospitalității românești.

Mălaiul dulce – O rețetă simplă, cu ingrediente la îndemână

Prepararea mălaiului dulce nu necesită ingrediente sofisticate, ci doar puțină grijă și atenție. Pentru a recrea desertul preferat al Papei Francisc, aveți nevoie de:

– 150 grame mălai extra

– 50 grame griș

– 3 ouă mari

– 450 grame iaurt foarte gras

– 50 ml lapte

– 100 ml ulei

– 2 lingurițe praf de copt

– 2 plicuri zahăr vanilat

– 150 grame zahăr tos

Cum se prepară mălaiul dulce

Într-un castron încăpător, se amestecă mălaiul, grișul și praful de copt. Se separă albușurile de gălbenușuri. Într-un alt bol, gălbenușurile se bat împreună cu zahărul tos și iaurtul, folosind un mixer. Treptat, se adaugă uleiul și laptele, continuând amestecarea până la omogenizare.

Se renunță la mixer, iar cu ajutorul unui tel se încorporează amestecul de mălai, griș și praf de copt. Se omogenizează bine până când rezultă o compoziție fină. Într-un bol separat, albușurile se bat spumă și apoi se adaugă treptat în compoziție, amestecând cu grijă pentru a păstra textura aerată.

Aluatul obținut se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180°C, unde se coace timp de aproximativ 30-35 de minute, sau până când trece testul cu scobitoarea.

Deși mălaiul dulce nu se regăsește frecvent în meniurile moderne, acest desert simplu a reușit să transmită exact ceea ce și-a dorit gazdele Papei Francisc: ospitalitate, autenticitate și căldură sufletească. Astfel, mălaiul dulce rămâne nu doar un simbol al gastronomiei românești tradiționale, ci și o amintire plină de farmec a vizitei Suveranului Pontif în România.

Aceasta era mâncarea preferată a Papei Francisc: Gusturi din bucătăria bunicii

Mâncarea preferată a Papei Francisc erau empanadas. Acestea erau preparate, în stil argentinian, cu aluat pe bază de făină, asemănător foietajului, și adesea umplute cu carne de vită tocată, cum este colita de cuadril (tri-tip de vită), un ingredient popular în această regiune și menționat și în The Vatican Cookbook.

Pe lângă empanadas, Papa era un iubitor al asado-ului (carne la grătar), un simbol al culturii sud-americane, dar și al preparatelor mai simple precum orezul alb cu ceapă și parmezan sau calamarii umpluți.

Pentru desert, prefera dulciurile simple, care îi aminteau de copilărie și de femeile care i-au marcat viața – bunica Rosa și mama Regina María. Îi plăceau torturile cu ciocolată, descrise drept „un adevărat triumf al desfătării”, dar și alfajores – prăjituri-sandviș cu umplutură de dulce de leche, specifice Argentinei. În The Vatican Cookbook, este menționată o scenă în care Papa Francisc i-a oferit unui bucătar elvețian un alfajor, spunându-i zâmbind: „Sper să-ți facă ziua mai bună.”

Zi de doliu național în România în memoria Papei Francisc. Ce măsuri presupune o astfel de decizie și ce obligații au românii

Această legătură afectivă cu mâncarea venea și din partea italiană a familiei sale. Bunicii Papei, care au deținut un restaurant în regiunea Piemont înainte de a emigra în Argentina în 1929, i-au transmis dragostea pentru preparatele italiene. Una dintre rețetele lui preferate a fost bagna càuda, un sos cald tipic regiunii Piemonte, pe bază de ulei de măsline, unt, usturoi, anșoa și ierburi aromatice. Roberto Alborghetti scria: „Bagna càuda este un simbol al ritualului convivial: conversația se învârte în jurul unui vas așezat în centrul mesei, iar poveștile și gesturile mesenilor prind viață.”

Papa Francisc iubea și pizza

Într-o mărturisire emoționantă consemnată în The Vatican Cookbook, Papa Francisc a spus că și-ar dori să mănânce pizza. „Dacă aș putea face o singură dorință? Aș vrea doar să ies într-o zi, neobservat, și să mănânc o pizza la o pizzerie”, a menționat Papa Francisc.
O dorință simplă, care reflectă umanitatea și modestia profundă a celui care a condus Biserica Catolică vreme de 12 ani.

În 2017, cu ocazia primei Zile Mondiale a Săracilor, Papa Francisc a luat prânzul în Vatican alături de 1.500 de persoane nevoiașe. Meniul ales cu grijă a inclus:

Când a fost întrebat despre talentul său culinar, Papa a răspuns cu umorul său obișnuit. „Ei bine, mâncarea gătită de mine n-a omorât pe nimeni”, o replică simplă, dar plină de lumină, care îl descrie perfect pe Papa Francisc – un om care și-a purtat umanitatea cu smerenie și care a găsit în mâncare o formă de legătură cu familia, credința și lumea. Astfel, empanadas era mâncarea preferată a Papei Francisc, adică plăcintele umplute cu carne, brânză, șuncă sau alte ingrediente.