Zile libere 2025. În Filipine, se acordă trei zile libere de la serviciu pentru cei care suferă din dragoste după o despărţire. Angajatorii din România sunt obligați să acorde două zile libere plătite pe an pentru consultații medicale preventive, nu se ştie şi dacă în caz de posibilă depresie înainte de o potenţială despărţire. Legea reglementează acordarea, la cerere, a două zile libere într-un an calendaristic pentru efectuarea screening-ului, care nu se includ în durata concediului de odihnă, acordate și deductibile de angajatori, la cererea angajaţilor din sistemul public și privat.
Cererile către angajator vor trebui să conțină mai multe variante de programare a zilelor libere și vor trebui depuse cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de primul termen propus.
Angajatorul va stabili apoi, pe baza propunerilor din cerere, când va acorda aceste zile libere, în funcție de cât de mult îi afectează activitatea fiecare propunere.
După ce are acordul angajatorului, salariatul va putea merge la medicul de familie, de unde va lua o adeverință prin care dovedește că a făcut screening-ul. Adeverința va trebui depusă în cel mult 10 zile lucrătoare de la vizita la medic.
Dacă nu vor acorda cele două zile libere salariaților pentru a merge la medic, angajatorii vor risca să fie amendați de către inspectorii de muncă cu sume de până la 2.500 de lei.
Zile libere în iunie 2025. Ce sărbători legale au românii în luna lui Cireşar
În sprijinul aprobării actului normativ, inițiatorii au invocat faptul că tot mai puțini angajați ajung să meargă la medic în scop preventiv, de cele mai multe ori din cauza lipsei de timp.
Un alt argument adus de inițiatori este că, „în stadiile precoce ale unei boli grave, costurile tratamentelor sunt mai ieftine și mai eficace cu șanse de restitutio ad integrum, fără să scadă semnificativ numărul a nilor petrecuți în deplină sănătate”.
Cele două zile libere pe an pot fi acordate și elevilor sau studenților, cu titlul de zile scutite, dar și ”cadrelor militare în activitate, soldaților și gradaților profesioniști”
Dr. Brózmann l-a întrebat pe Attila, avocat la Act Legal Hungary, cum poate un angajat să se prezinte la un consult medical în timpul programului de lucru. Specialistul a explicat ce drepturi are angajatul și ce poate permite angajatorul în astfel de situații.
În contextul în care listele de așteptare pentru consultații medicale sunt adesea lungi, programările pot fi stabilite cu luni sau chiar ani în avans, ajungând frecvent să coincidă cu zile lucrătoare.
Potrivit avocatului, din perspectiva legislației muncii, angajatul este scutit de obligațiile de serviciu doar pe perioada în care este considerat inapt pentru muncă din motive medicale.
Astfel, dacă angajatul nu își poate îndeplini atribuțiile din cauza unei boli, el poate beneficia de până la 15 zile lucrătoare de concediu medical pe an, perioadă în care are dreptul și la indemnizație de boală.
Totuși, în cazul în care persoana nu este bolnavă în mod propriu-zis și merge la un control medical de rutină (screening), care nu face parte din examenul medical obligatoriu pentru siguranța muncii, absența de la serviciu nu este considerată concediu medical. În această situație, angajatorul are dreptul să solicite ca aceste programări să fie efectuate în afara orelor de lucru.
Cu toate acestea, Codul Muncii permite ca angajatul să solicite învoire pentru absențe justificate de motive personale, familiale sau alte circumstanțe inevitabile care necesită o atenție deosebită.
În astfel de cazuri, având în vedere obligația reciprocă de colaborare dintre părți, angajatul este încurajat să anunțe din timp data programării medicale și să solicite permisiunea de a lipsi. Aprobarea acestei cereri rămâne, însă, la latitudinea angajatorului.
Pe lângă concediul anual de odihnă, legislația muncii din România recunoaște și reglementează o serie de alte situații în care salariații au dreptul să absenteze de la locul de muncă, fie pentru motive medicale, familiale, de dezvoltare profesională sau evenimente speciale. Aceste prevederi completează tabloul drepturilor la timp liber și protecție socială.
Atunci când starea de sănătate nu permite prestarea muncii, salariatul are dreptul la concediu medical.
Dezvoltarea competențelor este încurajată prin dreptul la concediu pentru formare profesională (art. 154-158 din Codul muncii).
Cu sau fără plată?
Concediile pentru formare profesională pot fi cu plată (în cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesională în condițiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore) sau fără plată (dacă sunt solicitate de salariat în interes personal și angajatorul și-a îndeplinit obligațiile).
Pentru rezolvarea unor situații personale, salariatul poate solicita concediu fără plată (art. 153).
Există o serie de concedii legate de evenimente familiale majore, reglementate prin legi speciale, cu scopul de a sprijini familia și lucrătorii care au în grijă persoane cu probleme de sănătate:
Aceste concedii au regimuri proprii privind durata, condițiile de acordare și plata aferentă.
Conform art. 152 din Codul muncii, salariații au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente familiale deosebite. Numărul exact de zile se stabilește prin lege (cazul lucrătorilor plătiți din fonduri publice – HG250/1992), contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern. Evenimentele comune includ:
Aceste zile nu se includ în durata concediului de odihnă anual și sunt plătite.
Pe lângă dreptul fundamental la concediul anual de odihnă, legislația muncii oferă un cadru complex de protecție și sprijin pentru salariați în diverse circumstanțe ale vieții – de la probleme de sănătate și evenimente familiale, la nevoia de dezvoltare profesională.
Cunoașterea acestor drepturi / tipuri de concedii și zile libere este esențială atât pentru salariați, cât și pentru angajatori, contribuind la asigurarea unui mediu de lucru echitabil și la respectarea echilibrului dintre muncă și viața personală.