Roxana Pîntea: România are o șansă clară! Să fie previzibilă acolo unde alții sunt impredictibili

A fost o revenire cu sens – și profesional, și personal. Am revenit în Philip Morris România într-un moment complicat pentru țară și pentru Europa: un an „interesant”, în cel mai complex aspect al cuvântului. Crize suprapuse, instabilitate politică, polarizare accentuată, tensiuni sociale și un climat economic din ce în ce mai fragil au generat un risc real de a deraia de pe un parcurs construit cu efort și consecvență. Tot ce părea câștigat a redevenit negociabil. Pentru mediul de afaceri, poate cea mai mare pierdere a fost erodarea încrederii – acel activ invizibil, dar esențial. Fără ea, deciziile devin mai costisitoare, iar investițiile, mai ezitante. Provocările care vin sunt poate și mai complexe – și nu doar pentru companii, ci pentru România ca stat. Echilibrele fragile nu se testează cu salturi bruște. În astfel de momente, liderii adevărați nu caută aplauze, ci echilibru și, în loc să reacționeze impulsiv, aleg să răspundă cu luciditate.

Capitalul pune roțile în mișcare. Dar fără încredere, nimeni nu apasă pedala. Se opresc banii, se răresc partenerii și businessul începe să se strângă în sine, ca un sistem defensiv.

O altă mare provocare cu care ne confruntăm este dezinformarea – alimentată, din păcate, și de polarizarea tot mai accentuată a discursului public din ultimul an. Când totul devine alb sau negru, se pierd nunațele, iar în politicile moderne, tocmai nuanțele fac diferența dintre eficiență și eșec. În cazul nostru, înțelegerea că nu toate produsele din tutun sunt la fel. Iar politicile eficiente pornesc exact de la această realitate.

Dezinformarea despre produsele fără fum este doar un alt simptom. Se pleacă adesea de la ideea falsă că există soluții unice pentru comportamente complexe.

Alte articole

Philip Morris România recunoscută drept Angajator de Top, pentru al unsprezecelea an consecutiv

Philip Morris România lansează pliculețele cu nicotină, fără tutun, ZYN pentru a accelera tranziția către un viitor fără fum

Politicile publice eficiente nu se construiesc pe idealuri absolute, ci pe realitatea din teren. Nu vorbim de panacee, ci de știința din spatele alternativelor cu profil de risc redus, care sunt mai puțin nocive decât continuarea fumatului. Iar când ignori știința, nu oprești comportamentul, doar îl împingi în zone nesigure. Politicile bune nu se nasc din dogme, ci din realitate și curajul de a accepta soluții imperfecte, dar funcționale. Această ruptură de realitate nu e doar a noastră. Se vede tot mai des și la nivel european.

Europa se confruntă cu o tensiune internă profundă, între intenția de a inova și reflexul de a controla. Reglementarea a devenit, în unele cazuri, o reacție de siguranță, dar siguranța dusă la extrem poate sufoca inițiativa. Vedem tot mai des decizii luate în afara realității locale, care ratează contextul și blochează potențialul. Raportul Draghi spune clar: Europa nu duce lipsă de idei, ci de curajul de a le implementa într-un cadru care stimulează, nu frânează. Iar România are de ales: vrea să rămână în prima linie a investițiilor și inovației sau să se piardă într-un zgomot de fond birocratic? Într-o lume care se schimbă din ce în ce mai repede, coerența nu mai e un lux, e singura strategie viabilă.

Din perspectiva dumneavoastră, ce factori sunt cu adevărat decisivi pentru ca România să rămână o destinație atractivă pentru investiții strategice și să își protejeze competitivitatea economică pe termen lung?

Într-un context regional volatil și cu o competiție acerbă între state pentru atragerea investițiilor, România are o șansă clară: să fie previzibilă acolo unde alții sunt impredictibili. Investitorii, români sau străini, nu caută neapărat facilități spectaculoase, ci reguli clare, respectate și un mediu care nu se rescrie peste noapte în funcție de presiuni de moment. Calendarul fiscal pentru accize, asumat până în 2026, este un exemplu de bună practică, nu e un moft birocratic. Stabilitatea nu e un lux într-un mediu volatil, ci o condiție de bază pentru planificare, investiții și continuitate.

România are nevoie de mai mult decât reforme punctuale. Are nevoie de un plan de țară asumat, care să depășească ciclurile electorale și să nu fie negociat după fiecare sondaj. Coerența nu trebuie să fie un exercițiu teoretic, ci o constantă de guvernare. Un astfel de plan nu poate exista fără un dialog real între autorități, mediul privat și societatea civilă. Nu vorbim despre mese rotunde formale, ci despre un mecanism de consultare funcțional, permanent. Este esențial ca vocile industriilor strategice – fie că vorbim de tehnologie, energie, transport sau tutun – să fie integrate în procesul decizional, nu doar tolerate. Iar o societate care vrea reformă trebuie să înțeleagă că reformele reale nu se fac împotriva economiei, ci împreună cu ea.

Într-un peisaj economic tot mai competitiv, coerența devine un avantaj strategic. Reglementarea nu trebuie să devină o frână pentru industriile care inovează, investesc și contribuie semnificativ la bugetul de stat. E nevoie de un cadru echitabil, în care toate sectoarele productive sunt evaluate după impactul lor real — economic, social, tehnologic. Nu poți construi un climat de încredere când regulile jocului se schimbă de pe o zi pe alta sau când unele domenii sunt suprasolicitate fiscal și normativ. Nu e vorba de tratamente speciale, ci de tratamente corecte. Și, mai ales, de un parteneriat constant între mediul de afaceri și autorități — pentru că în lipsa acestui dialog structurat, riscul nu e doar al sectorului privat, ci al întregului climat investițional. Iar când coerența lipsește, apar vulnerabilități greu de ignorat. Una dintre cele mai mari? Ilicitul.

Am remarcat în cel mai recent raport KPMG că România, deși confruntată cu provocări semnificative, are o performanță mai bună în combaterea comerțului ilicit decât unele state vest-europene. Cum vă explicați această diferență? Ce face România bine — și unde ar mai fi loc de consolidare?

România rămâne o linie de front în lupta cu comerțul ilicit și, în același timp, un test de stres pentru coerența politicilor publice. Conform ultimului raport KPMG, în 2024, consumul de țigarete ilicite în România a fost de 5,9%. Este o veste bună, dar care nu trebuie citită în cheie triumfalistă. Pentru că, în paralel, piața europeană cunoaște o evoluție îngrijorătoare: în Franța, aproape 1 din 2 țigări este ilicită; în Belgia, mai mult de 1 din 6; iar în Țările de Jos, nivelul comerțului ilicit aproape s-a dublat într-un singur an. Nu sunt doar cifre, sunt consecințe. Creșteri bruște de taxe, lipsă de coerență, lipsă de coordonare. Și rezultatul e deja vizibil: piețe paralele care înfloresc, fabrici clandestine care apar peste noapte, rețele care mută producția după profit, nu după reguli. Fabricile ilegale nu mai operează la marginea pieței. Ele urmează banii și se mută spre Vest, mai aproape de marile centre de consum, profitând de slăbiciuni sistemice.

România a rezistat până acum pentru că a făcut câteva lucruri corect: în 2022, a introdus un calendar fiscal clar, stabil, recunoscut ca exemplu de bune practici la nivel european. A creat încredere și a stabilizat piața. Însă presiunea nu a dispărut. Produse din tutun încălzit, legale, dar accizate mai puțin în Bulgaria și Ungaria, încep să ajungă în România prin aflux sistematic, profitând de noul regim de liberă circulație din Schengen. Nu e vorba de falsuri, ci de decalaje fiscale reale, care trec granița cu tot cu timbru. Iar când diferențele de acciză devin invitații deschise, controlul fiscal riscă să piardă teren chiar și în piețele stabile. Este un semnal de alarmă: nu vorbim doar despre contrabandă, ci despre un mecanism legal care produce dezechilibre. În paralel, comerțul ilicit rămâne activ.

Peste 1 miliard de țigarete ilegale au fost identificate pe piață, cu pierderi de 268 de milioane de euro – echivalentul a 50 de kilometri de cale ferată modernizată.

România poate rămâne un reper – dar nu imitând modele care deja au eșuat în alte piețe, ci construindu-și propriul drum, pe baza a ceea ce funcționează. Reglementarea nu trebuie să devină un automatism politic, ci un instrument calibrat la fapte. Iar raportul KPMG arată chiar una dintre cele mai clare realități: produsele din tutun care nu arde nu apar în piața ilicită, nu sunt vizate de contrafacere și nu alimentează economia subterană. Nu e o coincidență, ci un semnal. Pentru că aceste produse combină două avantaje majore: riscuri mai scăzute pentru consumatorii adulți și o rezistență mult mai mare la fenomenul ilicit. În acest context, se impune o întrebare-cheie pentru orice strategie publică viitoare: cum poate România încuraja tranziția către soluții care sunt în același timp mai puțin riscante și mai greu de fraudat?

Ați menționat faptul că, potrivit raportului KPMG, produsele din tutun care nu arde  nu sunt vizate de contrafacere și nu apar în comerțul ilicit. Ce semnificație are acest lucru pentru România și cum se reflectă în strategia Philip Morris la nivel local?

Pentru prima dată, raportul KPMG analizează separat categoria produselor din tutun care nu arde, iar România este una dintre cele opt piețe incluse. Nu e un detaliu, ci o validare a unei transformări reale de piață. Aceste produse, dezvoltate pe baza științei, nu doar că oferă un profil de risc redus comparat cu continuarea fumatului, dar sunt și considerabil mai dificil de contrafăcut. Nu atrag rețele de crimă organizată. Nu susțin economia subterană. Sunt o dovadă clară că atunci când reglementarea și inovația merg împreună, apar și rezultate reale. Într-un context în care presiunea pe sistemul bugetar e tot mai mare, e esențial să înțelegem ce soluții contribuie real la stabilitate – și care, dimpotrivă, pot alimenta economia subterană.

În plus, România nu este doar o piață de consum, ci și un hub de producție pentru această tehnologie. Fabrica noastră de la Otopeni, în urma unei investiții de peste 730 de milioane de dolari realizate în ultimii opt ani, produce exclusiv produse fără fum. Este una dintre cele mai avansate unități de acest tip din Europa, iar faptul că această investiție a fost făcută aici nu este întâmplător: reflectă încrederea într-un mediu de afaceri care, atunci când este stabil și predictibil, poate atrage capital strategic. Nu vorbim doar despre cifre, ci despre lanțuri întregi de valoare: cercetare, producție, logistică, export.

Philip Morris nu este doar contribuabil. Este un motor industrial real. 4,2 miliarde RON contribuții fiscale în 2023.
În total, impactul economic al companiei reprezintă 0,63% din PIB-ul României și 1,6% din veniturile fiscale ale statului – o contribuție care depășește cu mult sectorul în care activăm. Dar asta e doar linia de jos. Ce contează cu adevărat este lanțul care se creează în jur: peste 1.500 de locuri de muncă directe, alte câteva mii indirecte , sute de IMM-uri conectate la investițiile noastre. Suntem unul dintre cei mai mari angajatori din industrie, recunoscuți constant ca Angajator de Top în România. Contribuim nu doar cu taxe și locuri de muncă, ci și cu know-how, stabilitate și parteneriate pe termen lung.

Peste 90% din producția noastră locală este destinată exportului, către mai mult de 50 de piețe internaționale, inclusiv Japonia.

În volum, România produce mai mult decât echivalentul întregii culturi naționale de floarea-soarelui – dar sub forma unei tehnologii cu valoare adăugată mare. Este un aport industrial care echilibrează balanța comercială, aduce vizibilitate economică și reconfirmă potențialul României pentru reindustrializare sustenabilă. Este o contribuție care merge mult dincolo de granițele companiei. Un impact constant, transparent, măsurabil. Și, mai ales, un model funcțional. Nu e rezultatul unei conjuncturi, ci al unei strategii pe termen lung, care poate fi replicată.

Citește interviul integral pe QMagazine