Victor Ciutacu rewmarcă o mare vulnerabilitate a Guvernului Bolojan în relaţia cu SUA. „Sunt jignit. Nu numai eu. Suntem profund jigniți și dezamăgiți de guvernul Bolojan. Președintele Americii nu este o maimuță, nu este un golan. Oricine poate să spună orice. Dar, când Guvernul adoptă așa pozițiile unei persoane…în opinia mea acest guvern nu mai are credibilitate”. Sunt cuvintele lui Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA la București, în precedentul mandat de președinte al lui Donald Trump. Care continuă, plin de năduf, să-și arate stupefacția manifestă. „Singurul adevăr pe care îl știu este că purtătoarea de cuvânt a spus că președintele Trump nu are onoare, e un mincinos, o maimuță, golan și că nu mai există o relație bună euroatlantică cu America”.
Sigur, acum omul e o persoană privată, stabilită în România, cam prea mult implicată (după gustul meu) în politica internă de la București. Are dreptul la păreri, însă nu e nimeni obligat să țină cont de indicațiile lui prețioase. Dar pe fond are perfectă dreptate. Când aduci purtător de cuvânt al guvernului o persoană ostilă, militantă vehement împotriva președintelui SUA, nu poți spune justificativ că nu-i cunoști trecutul recent. Sigur, mi-e greu să cred că prezența Ioanei Ene Dogioiu la Palatul Victoria riscă să pună în pericol parteneriatul strategic dintre România și America, așa cum se alintă fostul ambasador al SUA, dar nici nu-i vreo dovadă de prietenie manifestă. La fel de adevărat e că Ilie Bolojan e liber să-și aleagă (evident, cu aviz de la serviciile secrete) purtătorul de cuvânt.
Poate să-l aducă în echipa sa și pe Marian Ceaușescu, dar trebuie să-și asume și consecințele. Pentru că, poate nu a aflat încă, dar, administrativ, Ilie Bolojan e România. O țară care mai are printre demnitarii noului executiv o doamnă de un antiamericanism patologic. Oana Țoiu se numește, e ministru de externe, are în ogradă parteneriatul strategic cu SUA și l-a înjurat și ea vârtos pe Marele Portocaliu de la Casa Albă. Acum zice că a făcut-o pe persoană fizică, dar n-o cred nici copiii de grădiniță.
Nu-i nici un secret că, odată cu instalarea noii puteri de la București, orientarea României e din ce în ce mai evidentă. Suntem cu UE, ne uităm la Franța ca la un far și executăm tot ce ni se cere pe linia Macron ca un elev prins la fumat în WC-ul școlii. Dar încă n-a anunțat nimeni de la vârful statului că nu ne mai interesează relațiile cu America sau că ne încurcă garanțiile de securitate. În schimb, prin cei mai înalți demnitari ai săi, România pare că bate apropouri Americii. Nu mai bine-i spune direct, asumându-și toate consecințele, că nu e cazul să nu mai contăm unii pe alții?