Mai este obligat angajatorul să plătească ochelarii angajatului, în contextul măsurilor de austeritate? Răspunsul: „Este o obligație clară, impusă de legislația europeană și confirmată recent prin decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)”, au declarat avocații consultați pentru Adevărul.
Avocații au explicat că, așa cum este prevăzut în Directiva 90/270/CEE, angajatorii trebuie să ofere gratuit ochelari sau alte dispozitive de corecție, dacă munca în fața ecranului duce la probleme de vedere. Iar Curtea de Justiție a UE a întărit acest principiu într-un caz recent din România (C-392/21, decembrie 2022): angajatorul trebuie fie să cumpere ochelarii, fie să ramburseze costul acestora. Un simplu bonus sau spor nu acoperă obligația.
„Este vorba de o nevoie medicală determinată de locul de muncă, nu de un moft. Ochelarii prescriși pentru activitatea la calculator sunt dispozitive speciale protejate de legislația europeană a muncii”, a explicat avocatul Victor Buju.
În România, aceste reguli sunt transpuse în legislația națională prin HG nr. 1028/2006, completată recent de HG nr. 64/2025. Aceasta din urmă prevede explicit că angajatorii trebuie să suporte până la 500 lei din costul unei perechi de ochelari, cu condiția unei recomandări medicale și a unei activități susținute la monitor (minimum 2 ore/zi).
Pentru angajator: Costul cu ochelarii (sau decontarea lor) nu mai este o cheltuială socială deductibilă în limita a 5% din fondul de salarii. Devine o cheltuială de exploatare, integral deductibilă la calculul impozitului pe profit, la fel ca achiziția oricărui alt echipament de protecție sau a unei unelte necesare desfășurării activității. Este o cheltuială efectuată în scopul obținerii de venituri impozabile, prin menținerea forței de muncă sănătoase și productive.
Citește și: Ilie Bolojan începe concursurile de triere a funcţionarilor. 30-40% dintre angajaţi vor fi concediaţi
Pentru angajat: Suma decontată rămâne un venit neimpozabil, însă temeiul moral și legal este mult mai solid. Nu primește un „ajutor pentru dispozitive medicale” ca un act de „bunăvoință”, ci beneficiază de o măsură de protecție pe care angajatorul este obligat legal să i-o asigure.