Guvernul Ilie Bolojan propune, prin pachetul doi de măsuri de austeritate, resetarea eșalonării datoriilor către ANAF, ceea ce ar însemna că dispare varianta simplificată pe 12 luni, rămânând numai eșalonarea clasică, cu garanții dacă durata depășește 6 luni.
În anumite cazuri, este introdusă prin proiectul de lege fideiusiunea beneficiarului real, iar termenul pentru plata obligațiilor curente din afara eșalonării scade la 60 de zile. Aceste măsuri întăresc disciplina de plată, iar nerespectarea termenelor poate să ducă la pierderea eșalonării și la executare silită.
Pachetul propus de Ministerul Finanțelor este în dezbatere publică și urmează a fi asumat în Parlament.
Prin intermediul acestui proiect, este abrogată eșalonarea simplificată, de până la 12 luni, fără garanții, ce a fost introdusă inițial ca „colac de salvare” pentru firme cu presiuni de lichiditate, potrivit Termene.
Practic, proiectul introduce obligativitatea unui contract de fideiusiune din partea asociatului/administratorului când debitorul, la data cererii, are și alte obligații neeligibile pentru eșalonare (de exemplu: datorii dintr-o eșalonare pierdută anterior, accize, ajutoare de stat de recuperat etc.).
De asemenea, perioada în care trebuie plătite obligațiile care nu intră în eșalonare (inclusiv amenzi sau creanțe transmise de alte instituții) ar urma să se reducă de la 180 de zile la 60 de zile, în caz contrar eșalonarea se poate pierde.
Măsurile urmăresc să limiteze eșalonările la nesfârșit, precum și să împingă debitorii să își țină la zi restul datoriilor, conform ministrului Alexandru Nazare.
Până când intră în vigoare „Pachetul 2”, rămân aplicabile regulile actuale din Codul de procedură fiscală și din Ordinul ANAF nr. 597/2025 (care a actualizat procedurile în mai 2025), ce au o durată maximă de până la 6 luni fără garanții, respectiv de până la 60 de luni cu garanții.
Garanții acceptate (exemple uzuale din procedurile ANAF): scrisoare de garanție bancară/poliță de asigurare, ipotecă/gaj asupra bunurilor debitorului sau ale unui terț, sechestru asigurător etc. Nivelul și forma garanțiilor se stabilesc raportat la cuantumul datoriei eșalonate.
Documentația și pașii necesari sunt detaliate în ordinul de mai jos.
Dacă proiectul se adoptă în forma prezentă, debitorii nu vor mai avea opțiunea pe 12 luni fără garanții, singura cale fiind eșalonarea clasică, care cere garanții. Pentru perioade de peste 6 luni, va fi nevoie de garanții proporționale cu datoria.
Dacă antreprenorii au, la data cererii, alte tipuri de obligații care nu pot fi eșalonate (de exemplu: accize, sume din ajutoare de stat de recuperat, datorii dintr-o eșalonare anterioară căzută, obligații scadente ulterior certificatului fiscal etc.), ANAF va cere, pe lângă garanțiile clasice, și fidejusiunea asociatului/administratorului (beneficiarul real), potrivit sursei citate.