În anul 2003, viața lui Nicolae Bîlteanu s-a schimbat complet când unicul său fiu, Nicolae Cristinel, s-a stins din viață tragic într-un accident rutier. Această pierdere tragică i-a lăsat o rană adâncă, care nu s-a vindecat niciodată. Din acel moment, întreaga sa viață s-a schimbat radical.
Nicolae Bîlteanu s-a născut într-o familie modestă, demonstrând încă din tinerețe o forță ieșită din comun și o ambiție de fier. A reușit de-a lungul timpului să pună bazele unor proiecte importante, care l-au ajutat să devină un nume respectat în domeniul său.
Cunoscutul afacerist din Bălesti deținea împreună cu un asociat Complexul Comercial Rodna din Târgu Jiu.
Pentru Nicolae Bîlteanu, familia a fost mereu pe primul loc. Toată muncă și toate sacrificiile sale au fost pentru a-i oferi fiului său o viață cât mai bună, lipsită de griji. Relația celor doi era plină de căldură și de afecțiune.
Din păcate, totul s-a schimbat brusc în anul 2003, când un accident de circulație i-a răpit unicul copil. Pentru Nicolae Bîlteanu, acea zi a marcat începutul unei perioade de suferință greu de descris în cuvinte.
Pierderea lui Nicole Cristinel l-a doborât pe omul de afaceri. Viața lui s-a transformat într-un amestec de dor, tristețe și reculegere. Totuși, chiar și în mijlocul acestei drame, Bîlteanu a găsit puterea să creeze un loc de întâlnire simbolic cu fiul său.
La scurt timp după pierderea fiului, Nicolae Bîlteanu a ridicat, în cimitirul din satul Tămășești, comuna Bălești, județul Gorj un cavou impresionant. Dar nu este vorba despre un cavou obișnuit. Omul de afaceri a vrut să creeze un spațiu care să semene cu o locuință – un loc unde să poată veni și să stea de vorbă, în liniște, cu amintirea fiului său, conform Redacția.
Cavoului a fost dotat cu fotolii și o canapea, pentru a putea petrece timp în liniște acolo; un birou și un calculator, simboluri ale vieții pe care și-o împărțea odinioară cu fiul său; aer condiționat, pentru ca spațiul să fie confortabil în orice anotimp.
Nicolae Bîlteanu obișnuia să vină des la cavou, să privească fotografiile și să-și amintească de clipele petrecute împreună. Prietenii apropiați spun că acest loc devenise pentru el oaza sa de liniște, un spațiu unde timpul părea că stă pe loc.
Nicolae Bîlteanu a găsit cu greu echilibrul între realitate și amintiri. La suprafață, acesta continuă să fie omul de afaceri respectat, implicat în proiecte și activ în comunitate. Însă, trăiește cu un gol imens.
Ridicarea cavoului a reprezentat un stâlp de sprijin, o modalitate de a-și continua viața, păstrând totuși legătura cu fiul său. De fiecare dată când pășea pragul acelui loc, avea impresia că reia dialogul cu Cristinel, ca și cum despărțirea nu a avut loc niciodată.