Angajaţii care lucrează noaptea vor alege metoda de compensare. Inițiatorii unui proiect de lege aflat la Senat spun că este esențială revizuirea sporului pentru munca de noapte: angajatul este cel care trebuie să decidă dacă alege să beneficieze de plata unui spor financiar de 25% din salariul de bază sau de a i se reduce programul de lucru, și să nu le fie impusă una din variante.
„Decizia este motivată de impactul negativ pe care munca de noapte îl are asupra sănătății fizice și mentale a salariaților. Nu poate angajatorul să impună un singur tip de beneficii. În multe state europene, compensația financiară directă este norma, recunoscând în mod concret riscurile la care se supun acești angajați. Prin uniformizarea modalității de compensare, cadrul legal devine mai clar și mai transparent, iar angajaţii primesc o compensație justă și echitabilă pentru efortul și riscul asumat”, se arată în expunerea de motive.
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Ce prevede Codul Muncii pentru angajaşţii care lucrează noapte Art. 125. [definitia legala si durata muncii de noapte]
(1) Munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
(3) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
(4) Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.