Oficial, întreținerea plătită de cei care locuiesc la bloc este denumită ”cota de contribuție la cheltuielile imobilului, inclusiv pentru apă caldă, apă rece și căldură”. Reprezintă, practic, plata către un fond comun în care, pentru fiecare locuință, se achită o sumă lunară proporțională cu cota de proprietate sau cu numărul de persoane din apartament.
Întreținerea include și sume diferențiate de la o locuință la alta, în funcție de consumul aferent utilităților, care, în multe cazuri, este contorizat, astfel că fiecare plătește pentru cât consumă.
Citește și Cât plătești dacă lași în priză toată ziua un calorifer electric. Puțini se așteaptă la această sumă
Întreținerea la bloc este reglementată de Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari și prevede clar că fiecare proprietar are obligația de a contribui la cheltuielile comune. În schimbul contribuției, locatarii au dreptul de a fi informați cu privire la modul de calcul al întreținerii, de a vedea documentele contabile și chiar de a face contestație dacă sumele de plată afișate sunt considerate a fi nejustificate.
Cu alte cuvinte, întreținerea face parte dintr-un sistem transparent menit să asigure funcționarea comunității de la bloc, notează lovedeco.
Fără fond dedicat, părțile comune ale blocului (scara, lifturile, subsolul, acoperișul) ar rămâne neasigurate și neîntreținute. De asemenea, fără o mentenanță ce presupune costuri, bunurile comune ale blocului ar rămâne nefuncționale. Consecințele? Blocul s-ar degraba rapid, pentru că nu s-ar mai face curățenie, iluminatul comun s-ar opri, ascensorul ar rămâne defect, iar facturile pentru apă sau energie ar trece la rubrica restanțe și s-ar ajunge la tăierea utilităților.
Întreținerea la bloc se calculează plecând de la totalul cheltuielilor pe care le are blocul într-o lună: facturile pentru apă rece și caldă, curentul pentru spațiile comune, întreținerea liftului, salariul oamenilor de serviciu sau al administratorului, eventuale reparații sau fondul de reparații. La aceste sume se adaugă și costuri variabile: consumul individual de apă, dacă apartamentele nu sunt contorizate separat, sau cheltuielile de încălzire, dacă există sistem centralizat, mai scrie sursa citată.
Apoi se face repartizarea costurilor. Unele dintre acestea (de pildă, contribuția la fondul de reparații) se împart proporțional cu suprafața apartamentului , iar altele, precum asigurarea serviciului de salubritate, se calculează în funcție de numărul de persoane declarate (sistemul paușal de calcul) ori după consumul măsurat de contoare individuale, la care se adaugă cheltuielile comune.
Dacă blocul dispune de lift, întreținerea acestuia se împarte între locatari, iar în unele asociații parterul plătește mai puțin sau chiar este scutit de această plată,
De obicei, sume de plată pentru întreținerea la bloc sunt afișate la avizier cu termen de plată timp de 20 de zile.
Tabelul de întreținere include și o coloană dedicată fondurilor speciale – fondul de reparații, fondul de rulment sau contribuții extraordinare pentru lucrări majore, cum ar fi reparația acoperișului, schimbarea liftului sau termoizolarea blocului.
De asemenea, dacă în bloc există spații comerciale sau locuri de parcare, acestea pot avea o cotă de contribuție diferită, iar suma lunară de plată poate fi influențată de modul în care asociația repartizează cheltuielile.
Pentru restanțieri, întreținerea include și penalități de întârziere. Potrivit legii asociațiilor de proprietari, penalitățile pot ajunge până la 0,2 la sută pe zi din suma restantă. Dacă asociația este nevoită să apeleze la avocat sau la executor pentru recuperarea sumelor restante, cheltuielile aferente se pot adăuga la datoria inițială.
În cazul celor care nu plătesc întreținerea, asociația de proprietari nu are dreptul de a tăia apa sau curentul electric. Dacă însă mai mulți locatari nu plătesc, există riscul ca furnizorii să sisteze utilitățile întregului bloc, din cauza datoriilor.