Impozitul pe moștenire trebuie plătit doar în anumite contexte, iar pentru a înțelege care sunt motivele pentru care se aplică, trebuie clarificată procedura de moștenire.
Conform Codului civil, moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane decedate către moștenitorii săi legali sau desemnați prin testament. Totodată, moștenirea se deschide automat la momentul decesului și are loc la ultimul domiciliu al defunctului.
Pe de altă parte, Codul fiscal stabilește clar cadrul în care se aplică impozitul asupra moștenirii, iar conform articolului 111 din Codul fiscal, transmiterea bunurilor prin moștenire e scutită de impozit în cazul în care procedura de succesiune este finalizată în termen de cel mult doi ani de la data decesului. Totuși, dacă termenul este depășit, statul impune impozit de 1% din valoarea bunurilor moștenite.
Astfel, impozitul reprezintă o măsură prin care statul încurajează moștenitorii să termine succesiunea într-un timp rezonabil, în acest fel, parimoniul persoanei decedate devinind clar din punct de vedere juridic și fiscal, iar drepturile de proprietate putând fi intabulate fără ambiguități.
Cota de impozit este una fixă, de 1% din valoarea masei succesorale, însă doar dacă moștenirea este dezbătută și finalizată după mai mult de doi ani de la deces.
Valoarea pe baza căreia se calculează impozitul este determinată în funcție de bunurile moștenite. de regulă, fiind vorba despre locuințe, terenuri sau alte active. Evaluarea se face după prețurile minime din studiile de piață ale Camerelor Notarilor Publici.
Cât despre locul unde se achită impozitul, procedură diferă în funcție de tipul succesiunii. Dacă moștenirea este dezbătută la notar, acesta calculează și încasează impozitul înainte de eliberarea certificatului de moștenitor, apoi virează suma către stat. În cazul în care succesiunea este finalizată în instanță, impozitul este stabilit și colectat ulterior de organul fiscal, în baza unei decizii de impunere.
Spre exemplu, dacă valoarea masei succesorale este de 400.000 de lei, iar succesiunea se face după doi ani, moștenitorii vor achita 4.000 de lei impozit. Este important de reținut că acest impozit este distinct de taxele și onorariile notariale, care se aplică diferit de momentul în care are loc moștenirea.
Impozitul se achită doar în momentul în care moștenirea este finalizată, adică atunci când notarul sau instanța finalizează procesul de succesiune. În caz că termenul de doi ani de la data morții este depășit, plata devine obligatorie la încheierea procedurii.
Practic, dacă succesiunea se face la notar, impozitul se achită chiar înainte de eliberarea certificatului de moștenitor, fiind una dintre condițiile pentru finalizarea actului. În cazul succesiunilor realizate prin instanță, plata se face după ce decizia judecătoarească rămâne definitivă, moment în care organul fiscal emite decizia de impunere.
Motivul pentru care impozitul se plătește la sfârșit este simplu: doar după dezbaterea succesiunii se cunoaște cu exactitate valoarea bunurilor moștenite și cota care revine fiecărui moștenitor. Doar astfel se poate face un calcul corect și complet al obligației fiscale.
Pe lângă acest impozit de 1% aplicabil în cazurile de întârziere, moștenitorii trebuie să țină cont și de alte costuri asociate cu succesiunea, primul dintre acestea fiind onorariul notarial, stabilit conform normelor privind tarifele de onorarii minimale, actualizate periodic de Ministerul Justiției. Acesta depinde de complexitatea cazului și de valoarea bunurilor moștenite.
Mai mult, pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, persoanele fizice datorează o taxă către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), în general de 0,15% din valoarea imobilului, dar nu mai puțin de 60 de lei pentru fiecare imobil, notează Lovedeco.
Citește și: Acte necesare pentru succesiune în 2025. Ce taxe trebuie plătite pentru a ajunge la moştenire