Vor fi sau nu interzise centralele pe gaz în România? Corina Murafa, expert în politici energetice şi climatice şi membru al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE) și Denisa Diaconu, specialist în probleme de energie și eficiență energetică vin cu noi precizări privind această problemă.
Pentru că vine iarna subiectul interzicerii de către Uniunea Europeană a centralelor termice pe gaz revine în discuția publică. În România, unde peste jumătate dintre locuințe sunt încălzite prin sisteme ineficiente, iar stocul de clădiri rămâne printre cele mai energofage din UE, pachetul de directive europene pentru diversificarea surselor de energie ar trebui, cel puțin în teorie, să accelereze trecerea către soluții electrice cu emisii reduse, în special pompele de căldură, considerate tehnologii esențiale pentru atingerea obiectivelor climatice până în 2030.
În ultimii ani, UE a revizuit substanțial legislația privind consumul de energie în clădiri și utilizarea combustibililor fosili, în special în domeniile unde progresele climatice au fost lente.
Noua Directivă privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), adoptată în aprilie 2024 și intrată în vigoare la finalul lunii mai, obligă statele membre să-și adapteze legislația până în 2026 la cerințe mai stricte: clădirile noi trebuie să fie mai eficiente și să utilizeze sisteme de încălzire pe bază de energie regenerabilă, iar cele existente trebuie incluse în strategii naționale de renovare aprofundată.
Certificarea energetică va deveni un element central de transparență pe piața imobiliară.
„Dacă ne uităm la Directiva privind performanța energetică a clădirilor a fost adoptată în 2024, iar acum e în curs de implementare. Deadline-ul de transpunere e în mai anul viitor, în mai 2026. În ceea ce privește centralele de apartament, directiva nu cere nicidecum interzicerea lor. Dar într-adevăr menționează, potrivit Articolului 17, că autoritățile publice nu vor mai putea să subvenționeze, să ofere facilității de ordine fiscal sau financiar pentru tehnologii care au la bază combustibil fosili, adică tocmai centralele de apartament pe gaz”, explică pentru Ziare.com Denisa Diaconu.
Altfel spus, dacă o tehnologie poluantă devine artificial mai atractivă prin subvenții, atunci soluțiile curate nu mai pot concura. Directiva prevede și un obiectiv de eliminare progresivă a acestor sisteme până în 2040, dar fără a impune măsuri directe asupra consumatorilor sau costurilor lor de tranziție.
Citește și Bogdan Ivan, anunţ de ultimă oră pentru românii care se încălzesc cu centrale pe gaze
„În principiu, directivele care sunt adoptate la nivel Uniunii Europene lasă suficient spațiul de manevră sau oferă flexibilitate statelor membre ca ele să decidă exact măsurile pe care vor să le implementeze la nivel național. Pentru că Uniunea Europeană înțelege că realitățile naționale, contextul, sectorul energetic, e foarte diferit de la o țară la țară. La fel, stocul de clădiri diferă foarte mult de la o țară la țară. Sau în Germania arată într-un fel, în România arată într-un fel. E clar că doar la nivel național, dacă nu chiar la nivel local, prin prisma proximității, se pot decide modalitățile de implementare a direcțiilor care se stabilesc împreună la nivelul Uniunii European.”, a mai spus Denisa Diaconu.
În paralel, sistemul ETS2, prin care furnizorii de combustibili pentru clădiri și transport trebuie să cumpere certificate de emisii, ar fi trebuit să devină pe deplin funcțional în 2027.
„Aceste obligații de decarbonizare în sectorul încălzirii nu incumbă nicicum asupra cetățeanului obișnuit. Directiva spune că statele membre trebuie să crească procentul de energie regenerabilă în încălzire-răcire cu un anumit procent an de an, cu circa 1% din mix.
Pe partea de producție de energie electrică s-a decarbonizat accelerat și acolo am avut trecerea și la fotovoltaice și la eoliene mai ales, deci cumva acolo s-a întâmplat tranziția. În sectorul transporturilor e deschisă calea, mai accelerat, destul de accentuat, cu mașinile electrice. În schimb, în sectorul încălzirii, cam toată Europa depinde ori de gaz, ori de biomasă, ori sunt anumite țări care depind chiar de țiței pentru a se încălzi – sunt calorifere pe țiței, pe ulei, păcură”, a explicat Corina Murafa, expert în politici energetice şi climatice şi membru al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).
Totuși, din cauza incertitudinilor legate de costul energiei, a opoziției unor state membre și a faptului că multe țări nu s-au pregătit pentru implementare, mecanismul a fost amânat, după cum explică specialiștii.
„Evident, sunt foarte multe state membre, cum e și România, care au un număr semnificativ de consumatori racordați la sistemul centralizat de încălzire, cum ar fi Termoenergetica în București. Se cuantifică și lucrurile acelea, deci, cumva, e foarte important ca și Termoenergetica la rândul ei și alți operatori de CET-uri din țară să își schimbe sursa și să înceapă să cumpere din ce în ce mai multă energie termică din surse regenerabile, că vorbim de pompe de căldură de dimensiuni mari, de căldură reziduală de la centre de date sau chiar de la nămolurile de la stațiile de epurare, surse regenerabile în încălzire sunt destule. Pompele de căldură sunt, la rândul lor, de diferite dimensiuni. Ele pot să alimenteze inclusiv un sistem de încălzire centralizat. Mai degrabă am văzut în Europa modelul pompelor de căldură la nivelul blocului sau la nivelul unui ansamblu de clădiri.
Deci, cumva, probabil, în viitorul decarbonizat al încălzirii în București vor trebui să existe pompe de căldură de dimensiuni mari, amplasate la nivelul cartierelor sau chiar la nivelul subcartierelor, cum erau acele puncte termice, dacă mai sunt în continuare în București, de cvartal, unde, practic, se creștea un pic temperatura agentului termic față de cum ajungea el prin conductele Termoenergetica”, a mai explicat Corina Murafa.