La cinci luni de la învestirea guvernului Ilie Bolojan, cabinetul a funcționat cu promisiuni de reforme ample, fiind marcat de tensiuni interne generate de ideologiile diferite ale partidelor ce se află la guvernare.
Premierul Ilie Bolojan a încercat să impună o rigoare administrativă în timpul în care s-a aflat la Palatul Victoria, însă nu a reușit încă să ofere un orizont concret al finalizării măsurilor fiscale care să ducă la stabilizarea economiei românești.
Analistul politic și expertul în comunicare Cristian Roșu a analizat cele cinci luni ale mandatului premierului Ilie Bolojan, punctând că premierul a impus ordine, însă nu a livrat încă povestea revenirii la normalitatea economică.
Cristian Roșu este de părere că premierul este un factor de ordine în mijlocul haosului, mizând pe strictețe bugetară și o gestionare atentă a cheltuielilor, însă că programul economic pe care l-a promis are anumite limite.
„Ilie Bolojan a preluat guvernarea într-o criză mai degrabă de legitimitate și suport public decât una strict economică. Și-a asumat un rol de „ordonator al haosului” – disciplină bugetară, tăieri, audit al cheltuielilor, un limbaj managerial pe care îl stăpânește.
Punctele lui tari sunt execuția administrativă, ritmul de lucru și capacitatea de a impune ținte clare aparatului de stat. Dar exact aici apar și limitele – programul său e contabil corect, dar sărac în imaginație economică”, a spus Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Expertul este de părere că Ilie Bolojan nu oferă românilor o perspectivă de viitor, un lucru pentru care să merite să îndure măsurile de austeritate.
„Austeritatea prelungită fără un orizont de speranță — fără „când” și „cum” se iese din strânsul curelei, uzează capitalul politic. Iar deficitul structural al guvernării lui Bolojan nu e bugetul, ci politica: nu are o bază solidă nici în PNL (unde tabăra Hubert Thuma rămâne influentă), nici în PSD, nici în UDMR și nici o umbrelă reală la Cotroceni.
Altfel spus, conduce un guvern cu reflexe tehnocrate, dar cu susținere parlamentară subțire și relații de coaliție reci”, a remarcat Cristian Roșu în analiza pentru sursa citată.
Analistul observă că disciplina fiscală este vizibilă, dar lipsesc măsurile de creștere economică pentru echilibrarea costurilor politice ale tăierilor.
„Ce a făcut? A reinstalat ideea de control pe cheltuială publică și a frânat deriva populistă. Ce nu a făcut? N-a pus pe masă un plan de creștere care să compenseze tăierile: investiții, stimulente pentru productivitate, un pachet credibil de relansare pe termen mediu”, a menționat Cristian Roșu pentru Ziare.com.
Cristian Roșu vine cu o ipoteză, și anume aceea că guvernul Ilie Bolojan ar putea fi schimbat până în martie 2026, însă nu în ceea ce privește miniștrii, ci în ceea ce privește premierul.
„Cât rezistă? Atâta timp cât cifrele fiscale rămân sub control și coaliția preferă stabilitatea în fața costului schimbării. Dar, dacă nu apare rapid un „capitol doi” — investiții, creștere, beneficii tangibile pentru oameni — guvernul actual are șanse mari să fie reconfigurat până în martie 2026.
Nu vorbesc neapărat de ruperea coaliției, ci de schimbarea premierului. Jocul lui Bolojan e binar: ori devine „salvatorul” care a făcut ordine și a deschis calea relansării, ori rămâne în percepție drept „Boc 2” care a administrat austeritatea fără ieșire”, a punctat Cristian Roșu în dialogul cu sursa citată.