Ediția din acest an a Târgului de Carte Gaudeamus aduce una dintre cele mai discutate lansări editoriale ale momentului: volumul „Un băiat de nicăieri”, autobiografia profesorului Dan Voiculescu, publicată de Editura RAO. Cartea, deja declarată cea mai vândută autobiografie a unui politician român, va fi prezentată official la Gaudeamus 2025, standul Editurii RAO.
Prezentarea vine într-un moment în care interesul pentru lectură cunoaște o revenire spectaculoasă. Potrivit datelor Institutului Național pentru Cercetare Culturală și Formare, numărul românilor care citesc regulat a crescut cu peste 20% în ultimii cinci ani, iar segmentul autobiografiilor este printre cele mai dinamice. În 2024, vânzările de cărți de memorii au depășit 1,5 milioane de exemplare la nivel național.
În acest context, „Un băiat de nicăieri” devine mai mult decât un titlu editorial: este un fenomen de curiozitate publică. Cartea reconstituie, cu un ton direct și confesiv, etapele unei vieți care a traversat mai multe epoci, de la copilăria modestă din Bariera Vergului la anii de formare printre fiii nomenclaturii comuniste, de la construcția unui imperiu economic la confruntările din spațiul politic și experiența detenției.

Pasajele autobiografice sunt dense, sincere și fără artificii. „Mergeam să iau șase mici și șase felii de pâine de la terasa de la bodega de la Bariera Vergului. Era un veritabil lux de duminică”, scrie autorul . În alt loc, povestește cum a descoperit, încă din adolescență, contrastul social dur: „Am aflat că eram un intrus printre fii de miniștri, directori și diplomați. M-a făcut să înțeleg ce înseamnă diferența de start în viață.”
Volumul se citește ca un jurnal al transformării. Nu idealizează, nu justifică, ci expune – uneori cu luciditate tăioasă – traiectoria unui om care a trăit succesul și prăbușirea în aceeași viață. „Nu mi-a plăcut deloc să îmi colorez realitatea. Întotdeauna m-am raportat la oameni și lucruri așa cum sunt, nu cum mi-ar plăcea să fie.”

Prezența autorului la Gaudeamus atrage atenția nu doar asupra cărții, ci și asupra revenirii în forță a literaturii de confesiune. Într-o lume grăbită, poveștile trăite, scrise cu onestitate, rămân una dintre puținele forme de adevăr care mai stârnesc emoție.