Potrivit cercetării, 50% dintre respondenți sunt de acord cu ideea că emigrarea este singura opțiune viabilă pentru construirea unei cariere de succes. Deși procentul marchează o scădere față de anul trecut, când nivelul de adeziune ajunsese la 59%, datele istorice indică o consolidare puternică a acestei percepții începând cu criza financiară globală din 2008. Atunci, doar 40% dintre italieni împărtășeau această opinie, însă cifrele au crescut constant în anii următori.
În 2011, procentul celor care vedeau emigrarea drept soluție ajunsese la 49%, iar în 2013 depășea deja pragul majorității, atingând 59%. Apogeul a fost consemnat în 2015, când 63% dintre respondenți considerau că tinerii nu au un viitor profesional în Italia. Această perioadă a coincis cu una dintre cele mai dificile etape economice și politice ale țării, marcată de creșterea datoriei publice, demisia guvernului condus de Silvio Berlusconi și instalarea executivului tehnocrat al lui Mario Monti, într-un climat de austeritate, șomaj ridicat și neîncredere accentuată în instituții.
După 2017, percepția publică a început să se tempereze, stabilizându-se între 50% și 54% până în 2021. Cu toate acestea, datele pentru 2024 indică o nouă creștere semnificativă, sugerând că incertitudinile economice, sociale și geopolitice continuă să influențeze negativ așteptările legate de viitorul profesional al tinerilor italieni.
Analiza pe grupe de vârstă relevă diferențe și mai accentuate. Ideea plecării în străinătate este susținută de 79% dintre tinerii sub 25 de ani, procent care scade la 61% în rândul celor cu vârste între 25 și 34 de ani. Chiar și în rândul adulților activi profesional, percepția rămâne ridicată: 64% dintre cei între 35 și 44 de ani și 59% dintre cei cu vârste între 45 și 54 de ani consideră emigrarea o opțiune necesară pentru succesul profesional.
Nivelul de educație influențează semnificativ aceste opinii. Doar 42% dintre respondenții cu studii medii cred că tinerii trebuie să plece din Italia, comparativ cu 60% dintre cei cu studii superioare sau universitare, ceea ce sugerează o presiune mai mare resimțită de persoanele cu calificări înalte. Din punct de vedere socioprofesional, ideea este larg împărtășită de studenți, muncitori, angajați, tehnicieni și liber-profesioniști, în timp ce pensionarii, casnicele și antreprenorii tind să respingă această perspectivă.