Suprautilizarea și poluarea apei trebuie abordate urgent, a declarat autorul principal al raportului ONU, deoarece nimeni nu știa când întregul sistem s-ar putea prăbuși, cu implicații pentru pace și coeziune socială, potrivit The Guardian.
Întreaga viață depinde de apă, însă raportul a constatat că multe societăți folosesc de mult timp apa mai repede decât putea fi reaprovizionată anual în râuri și soluri, precum și supraexploatează sau distrug rezervele pe termen lung de apă din acvifere și zone umede.
Raportul ONU arată că acest lucru a dus la falimentul resurselor de apă, multe sisteme umane de alimentare cu apă depășind punctul în care puteau fi restaurate la nivelurile anterioare. Criza climatică a exacerbat problema prin topirea ghețarilor, care stochează apa, și provocând fluctuații între vreme extrem de uscată și vreme umedă.
Profesorul Kaveh Madani, care a condus raportul, a declarat că, deși nu toate bazinele hidrografice și țările sunt în faliment din punct de vedere al apei, lumea este interconectată prin comerț și migrație, iar suficiente sisteme critice au depășit acest prag pentru a modifica fundamental riscul global legat de apă.
Rezultatul a fost o lume în care 75% dintre oameni trăiau în țări clasificate ca având insecuritate din punct de vedere al apei sau insecuritate critică din punct de vedere al apei, iar 2 miliarde de oameni trăiau pe un teren care se scufundă pe măsură ce acviferele subterane se prăbușesc.
Raportul arată că conflictele legate de apă au crescut brusc din 2010, în timp ce râuri majore, precum Colorado, din SUA, și sistemul Murray-Darling, din Australia, nu reușeau să ajungă la mare, iar situațiile de urgență de tipul „ziua zero” – când orașele rămân fără apă, cum ar fi în Chennai, India – se intensificau. Jumătate din lacurile mari ale lumii s-au micșorat de la începutul anilor 1990, se arată în raport. Chiar și națiunile umede, precum Marea Britanie, erau în pericol din cauza dependenței de importurile de alimente și alte produse dependente de apă.
Călin Georgescu a vorbit susținătorilor săi, în decembrie decembrie, după semnarea controlului judiciar, cărora le-a transmis că ceea ce s-a întâmplat cu apa în Prahova el a prezis demult. Călin Georgescu a reiterat, astfel, necesitatea programului „Hrană, Apă, Energie”, criticându-i pe cei care ridiculizau programul său care acum se dovedește atât de necesar.
„Am văzut și eu apă din barajele golite iresponsabil. Când eu vorbeam de resursele de apă din România și despre gestionarea lor cu înțelepciune, au apărut foarte multe voci care trâmbițau fel de fel de nimicuri. Și, desigur, care ridiculizau ceea ce spuneau. Acum sunt faptele, că zeci de mii de oameni au rămas fără apă, spitale semi-închise și multe alte consecințe.”, a transmis Călin Georgescu.
Pentru acest lucru, suveranistul a descoperit și cea de-a treia categorie de păduchi după păduchii păduchi și păduchii cu explicații.
„Cu această ocazie, am constatat și eu, nu știam, vă spun sincer, că există și a treia categorie de păduchi: păduchi cu trâmbițe.”, mai arată Călin Georgescu.
În programul său politic, suveranistul propunea „gestionarea durabilă a resurselor de apă, prevenirea poluării şi exploatarea eficientă a apelor subterane şi de suprafaţă.” O prelegere pe baza acestui program poate fi urmărită mai jos.
Fostul candidat la alegerile prezidențiale, Călin Georgescu, a vorbit şi cu alt prilej despre potențialul economic al apei din România și despre planul său de a transforma țara într-un jucător strategic pe piața internațională.
„Un singur exemplu aș putea da: apa. Nu mă întorc la subiectul respectiv, dau doar un exemplu despre ce înseamnă business real”, a declarat Georgescu, într-o emisiune, sugerând că România ar putea valorifica resursele sale naturale pentru a obține venituri semnificative.
Acesta a explicat că România deține 60-65% din sursele de apă din Europa și că ar putea obține venituri importante din vânzarea apei, evitând astfel necesitatea de a se împrumuta la dobânzi considerabile.
„Noi avem surse de apă, inclusiv ape minerale, iar din toate resursele existente în Europa, 60-65% se află la noi. Piața mondială a apei este evaluată la aproximativ 300 de miliarde de euro în prezent, dintre care patru mari companii – Nestlé, Pepsi, Coca-Cola și Danone – controlează aproximativ 55%. În România, consumăm doar 6,5 miliarde de metri cubi de apă anual, dar avem un potențial de 40 de miliarde.
Înainte de 1989, când sistemele de irigații funcționau în agricultură și industrie, consumam aproximativ 24 de miliarde. Diferența dintre consumul actual de 6,5 miliarde și potențialul de 40 de miliarde ne oferă un avantaj considerabil. Mai ales că, în prezent, Grecia este într-o situație critică: fermierii greci aveau un acord cu Bulgaria pentru furnizarea de apă, dar acesta a expirat recent. Acum, acești fermieri sunt disperați, deoarece, fără apă, agricultura greacă este grav afectată.
Toată lumea are nevoie de apă. Noi am putea furniza cel puțin 20 de miliarde de metri cubi din totalul de 40 de miliarde. În prezent, desalinizarea unui metru cub de apă costă între 1 și 4 euro. Noi am putea vinde un metru cub cu doar 0,5 euro, ceea ce ar însemna venituri de 10 miliarde de euro anual, doar din vânzarea apei. Acesta este un exemplu clar de unde ar putea veni banii. Banii nu trebuie să vină doar din împrumuturi”, a explicat Georgescu.