Măsurile de austeritate introduse prin „Ordonanța trenuleț” (OUG 156/2024) și extinse de Guvern prin Legea 141/2025 au subminat tendința de îmbunătățire a situației economice a familiilor cu copii, vizibilă în perioada 2020-2024, arată o analiză publicată de Fundația Friedrich Ebert România. Înghețarea salariului minim și a prestațiilor sociale a adâncit decalajul dintre bugetele familiilor și valoarea coșului minim pentru un trai decent, în contextul unei inflații estimate la 9,5% în 2025, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), conform edupedu.ro.
În contextul unei inflații estimate la 9,5% în 2025, datele arată că o familie formată din doi adulți plătiți cu salariul minim și doi copii de vârstă școlară reușește să acopere doar aproximativ 50% din valoarea coșului minim pentru un trai decent, evaluat la 11.370 de lei lunar. În cazul unei familii în care doar un părinte obține salariul minim, veniturile acoperă aproximativ 36% din acest prag, iar pentru o familie de șomeri de lungă durată, beneficiară de venit minim de incluziune (VMI), bugetul lunar ajunge la aproximativ 20% din coșul minim.
Raportat la pragul sărăciei relative monetare, stabilit la 4.070 de lei pe lună în 2024, familiile beneficiare de VMI se situează la doar 43,8% din acest nivel. În aceste gospodării, bursele sociale pentru copii pot reprezenta până la 25% din bugetul familiei după introducerea măsurilor de austeritate, în timp ce sprijinul direct acordat prin VMI pentru familiile cu copii ajunge la doar 12%. În familiile cu un singur salariu minim, bursele pot contribui cu aproximativ 15% din venituri, comparativ cu 5,5% din ajutoarele destinate explicit familiilor cu copii.
Analiza mai arată că, în lipsa indexării prestațiilor sociale și a extinderii sprijinului pentru familiile cu copii, școala ajunge să funcționeze ca principal mecanism de protecție socială, deși nu este gândită pentru acest rol.
În România, bursele sociale și alte forme de sprijin condiționate de frecventarea cursurilor devin decisive pentru menținerea copiilor în sistemul educațional, în condițiile în care familiile cu venituri foarte mici nu pot acoperi cheltuieli de bază precum transportul, rechizitele sau hrana zilnică după aplicarea măsurilor de austeritate. Autorii avertizează însă că această dependență de sprijinul școlar riscă să excludă tocmai copiii cei mai vulnerabili, care nu pot respecta condițiile de prezență din cauza sărăciei, instabilității familiale sau problemelor sociale.
Situația este agravată de modificările aplicate din anul școlar 2025–2026, când pensia alimentară a fost inclusă în calculul veniturilor familiei, iar bursele pentru elevii din familii monoparentale au fost eliminate. Aceste schimbări reduc semnificativ accesul la burse sociale pentru copiii aflați în risc de sărăcie.
Datele Eurostat citate în raport arată că doar 20% dintre persoanele aflate sub pragul sărăciei din România reușesc să iasă din această situație datorită transferurilor sociale, față de o medie de 35% la nivelul Uniunii Europene. Diferențele sunt și mai mari în cazul familiilor cu doi adulți și doi copii: 22,5% în România şi 43% media UE.
Autorii avertizează că aceste politici de austeritate pot compromite obiectivul asumat de România de a reduce cu cel puțin 7% populația aflată în risc de sărăcie sau excluziune socială până în 2027, comparativ cu nivelul din 2020. În educație, efectele pot fi indirecte, dar semnificative: creșterea dependenței de bursele sociale, riscul de absenteism și abandon școlar și adâncirea sărăciei educaționale în rândul copiilor din familii cu venituri scăzute, care nu reușesc să acopere costurile minime ale școlarizării.