O analiză realizată în cadrul seriei „Economii fără să strângem cureaua, în 2026” arată că lipsa unei lecturi atente a contractelor cu furnizorii de utilități poate duce la cheltuieli neprevăzute de sute de lei anual. Clauzele de prelungire automată, frecvent întâlnite în astfel de contracte, permit continuarea relației contractuale după expirarea termenului inițial, fără o decizie explicită a consumatorului, dacă nu este transmisă o notificare de încetare într-un anumit interval de timp.
În practică, acest mecanism face ca un contract să „meargă mai departe” de la sine, uneori în condiții diferite de cele inițiale, adaptate noilor grile de preț ale furnizorului. Mulți clienți descoperă abia după câteva luni că plătesc mai mult sau că sunt legați contractual pentru o perioadă suplimentară, fără să fi avut intenția de a continua colaborarea, potrivit unui studiu făcut de Ziare.com.
Un sector unde aceste situații apar frecvent este cel al comunicațiilor electronice – internet, telefonie mobilă și fixă sau televiziune. Reglementările Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) prevăd că durata inițială a contractelor nu poate depăși, de regulă, 24 de luni. Înainte de prelungirea automată, furnizorii au obligația de a informa consumatorii „în timp util” și pe un suport durabil, precum e-mailul sau o scrisoare, cu privire la reînnoirea contractului și la posibilitatea de a refuza continuarea acestuia.
Mai mult, după expirarea perioadei contractuale inițiale, consumatorii au dreptul de a rezilia contractul oricând, fără penalități, chiar dacă acesta continuă tacit. Astfel, un abonament de 24 de luni poate fi încheiat fără costuri suplimentare după împlinirea termenului, un drept esențial, dar insuficient cunoscut de publicul larg. Scopul acestor prevederi este protecția consumatorului și asigurarea unei decizii informate.
Pe lângă reglementările sectoriale, există și un cadru general de protecție a consumatorilor, bazat pe legislația europeană și pe acte normative interne. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive sancționează prevederile contractuale care creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, inclusiv penalitățile disproporționate sau limitările nejustificate ale dreptului de reziliere.
În 2025 a intrat în vigoare și Legea nr. 190/2025, care, potrivit Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, consolidează drepturile consumatorilor și extinde sancțiunile pentru lipsa de transparență. Deși nu vizează direct toate clauzele de prelungire automată, legea pune o presiune suplimentară asupra comercianților pentru o informare completă privind durata și condițiile contractuale.
Riscurile financiare apar mai ales atunci când prelungirea automată se combină cu penalități de reziliere. Potrivit ANPC și ANCOM, acestea pot include plata lunilor rămase până la finalul perioadei contractuale, returnarea valorii echipamentelor subvenționate sau anularea unor reduceri acordate la semnarea contractului. Un abonament promoțional, de exemplu, poate genera costuri semnificative dacă este reziliat înainte de termen.
Legislația privind clauzele abuzive oferă însă consumatorilor posibilitatea de a contesta penalitățile considerate excesive, fie în instanță, fie prin proceduri de mediere sau arbitraj. Pentru o familie obișnuită, impactul unor astfel de clauze poate însemna pierderea oportunității de a schimba furnizorul sau acumularea unor cheltuieli inutile.
În sectorul energetic, deși schimbarea furnizorului este, în general, gratuită, contractele pot include mecanisme de indexare a prețurilor sau servicii complementare care își produc efectele după perioada inițială. Liberalizarea pieței gazelor, prevăzută pentru 31 martie 2026, va face ca românii să trebuiască să fie foarte atenți la schimbările de preț dar și la restul clauzelor.
Citește și: Dorinel Umbrărescu, pregătit să redeschidă una dintre cele mai vechi fabrici din România