Reacție dură a lui Piedone după live-ul primarului Ciucu dintr-un autobuz STB: ”Smiorcăială administrativă. Îți dai seama că lucrurile nu mai sunt sub control”

În mesajul său, Piedone lansează o critică amplă la adresa stilului de conducere al primarului general, pe care îl acuză de lipsă de autoritate, de comunicare excesivă fără rezultate concrete și de transformarea administrației Capitalei într-un exercițiu permanent de justificare și lamentație.

„Plângăciosul, neputinciosul!

Când primarul general se urcă în autobuz să se plângă

Există un moment precis în viața unui administrator când îți dai seama că lucrurile nu mai sunt sub control. Nu apare brusc. Nu explodează. Se strecoară lent, aproape banal, sub forma unui gest mic, aparent nevinovat. De pildă, te urci într-un autobuz.

Alte articole

Ce le-a transmis Ciprian Ciucu vatmanilor și șoferilor STB. Mesajul primarului general al Capitalei din autobuzul cu care se ducea la serviciu

Ciprian Ciucu renunță la scumpirea biletelor STB și acuză fake news privind eliminarea gratuității STB pentru persoanele vulnerabile – SURSE

Asta a făcut Ciprian Ciucu. S-a urcat în STB. Nu să vadă. Nu să înțeleagă. Nu să decidă. Ci să se filmeze. Să vorbească. Să explice. Să se plângă.

Nu a văzut mizeria. Nici aglomerația. Nu știm dacă a plătit biletul, dar știm sigur că a plătit cu moneda preferată a acestui început de mandat: smiorcăiala administrativă. Treisprezece minute. Câteva stații. Un discurs construit cu grijă pentru bula lui, aceea care l-a votat, îl votează și l-ar vota din nou. Bravo lor. Consecvența e o virtute, chiar și atunci când realitatea scârțâie.

Mesajul a fost simplu, repetat, apăsat: eu sunt un bun administrator. Foarte bun. Cel mai bun.

Citește și: Olguța Vasilescu, răspuns ironic și acuzații grave la adresa lui Radu Miruță: ”Cred că și cu busola în mână s-ar pierde prin Craiova. Cum să faci depozit de armament în mijlocul unuia dintre cele mai populate cartiere craiovene?”

Problema e că, de când a ajuns șef peste oraș, pare că administrația s-a transformat într-o lungă lamentație. Se plânge. Amenință voalat. Ridică din umeri instituțional. Își exprimă constant neputința, dar o face cu ton grav, ca și cum ne-ar face o favoare.

Între timp, orașul merge mai departe. Poliția Locală stă parcată liniștită pe banii primăriei, ocupând locurile pentru care Primăria ar putea să încaseze!

Autoritatea primarului e teoretică. Respectul pentru el, lipsește. Dacă nici propriii subordonați nu te iau în serios, domnule primar general, poate că problema nu mai e la „greaua moștenire”, ci la prezent.

În autobuz, primarul s-a adresat angajaților STB. Le-a spus că nu e adevărat ce se spune despre el. Că nu taie. Că nu vrea să facă rău. Că sunt minciuni. L-am ascultat. L-am crezut pe cuvânt. Pe același cuvânt pe care l-a dat și când a depus jurământul. Doar că, între timp, administrația pe care o conduce a devenit una dintre cele mai opace din ultimii ani. Fricoasă de întrebări. Speriată de legea transparenței. Refugiată într-o comunicare sterilă.

Apoi începe adevărata piesă. STB-ul este în colaps. Datorii uriașe. Dezastru financiar. Și, pentru ca dramatismul să fie complet, apare comparația cu Brașovul. Bugete puse unul lângă altul, ca și cum ai compara un oraș de 240.000 de locuitori cu un sistem care transportă zilnic un milion de oameni. Comparăm fructe de pădure cu mere. Dar sună bine. Dă bine pe Facebook. Creează emoție.

Regia e atent construită. Voce gravă. Pauze. Priviri aruncate în jur. Un copil care se aude pe fundal. Realitatea STB-ului devine decor pentru o explicație în care, inevitabil, apare vinovatul suprem: Consiliul General. Ei sunt împotriva lui. Ei nu-l lasă. Ei nu vor „un audit de bun simț”.

Citește și: Un nou scandal în POT. Anamaria Gavrilă este acuzată că ar fi cerut cotizații de 8.000 de lei, prin firme fantomă. Reacția președintei partidului: ”Să îi cereți dovezi. Eu nu am avut afaceri în România”

E interesant cum, de fiecare dată când lucrurile nu merg, explicația este aceeași. Alții. Blocaje. PSD. Firea. Rușii. Moșteniri. Niciodată lipsa curaj administrativ, de imaginație, de negociere. Niciodată incapacitatea de a construi majorități. Niciodată întrebarea simplă: ce fac eu, concret, ca primar general?

Pentru că aici apare ruptura. Un primar general nu e ales să explice de ce nu se poate. Nu e ales să descopere public, într-un autobuz, că nu știe pe ce se duc banii. Dacă el nu știe, cine ar trebui să știe? De asta e primar. Nu să ne povestească, cu aer grav, că nu-l lasă sistemul.

STB nu produce bani, ni se spune. Se merge fără bilet. Bun. Atunci hai să fim serioși măcar o dată. Dacă un milion de oameni ar plăti zilnic (timp de 4 zile pe săptămână), chiar și varianta minimă (abonamentul de 1.410 lei pe an), vorbim de venituri sigure de miliarde de lei anual. Vorbim de autosusținere, cred că am putea vorbi chiar și de ceva profit pe care îl poți reinvesti.

Asta nu e teorie. E matematică elementară. Dar matematica nu dă bine în storytelling. Nu produce empatie. Nu aduce like-uri.

Așa ajungem inevitabil la senzația tot mai clară că avem de-a face cu un primar depășit de propriul rol, dar convins că adevărul e exclusiv al lui. Că toți ceilalți greșesc. Că doar nenorocirea politică a făcut ca el să fie singurul primar din Europa cu probleme, cu consilii ostile, cu opoziție, cu piedici. Toți ceilalți primari de capitale au norocul să aibă susținere politică și administrativă necondiționate. Adevărat ghinion!

Poate. Sau poate că problema e mai simplă și mai incomodă. Poate că, uneori, problema e chiar primarul. Sau lipsa de experiență la nivelul ăsta.

Bucureștiul nu duce lipsă de explicații. Duce lipsă de decizii. Nu are nevoie de excursii regizate în STB și de confesiuni filmate pe drum spre ”muncă”. Are nevoie de autoritate, negociere, inteligență administrativă și rezultate.

Restul e zgomot. Iar zgomotul, oricât de bine e filmat, nu ține loc de administrație”, scrie Piedone pe Facebook.

Citește și: Andrei Caramitru cere imperativ publicarea raportului care a dus la anularea alegerilor din România: ”Trebuie dat raportul și toate informațiile din spate. Faptul că nu se dă e o catastrofă”