Calendar ortodox 11 aprilie 2026. Astăzi este prăznuit Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Acesta s-a născut în data de 7 octombrie, 1787 în București, aproape de biserica Sfântul Visarion iar numele său de botez a fost Constantin. Deoarece a crescut într-o familie plină de credință și dragoste față de Dumnezeu, acesta a ales calea celor sfinte.
Ortodoxe
Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului; Sf. Sfinţit Mc. Antipa, episcopul Pergamului
Greco-catolice
Sâmbăta Sf. şi dreptului Lazăr. Sf. ep. m. Antipa al Pergamului
Pomenirea morţilor
Romano-catolice
Ss. Stanislau, ep. m.; Gemma Galgani, fc.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 aprilie.
Sfântul Calinic s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1787, într-o familie de credincioşi, fiind cel mai mic dintre fraţii săi.
În jurul vârstei de 20 de ani, s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, sub numele de Calinic. Îndrumat de duhovnicul său, Pimen, a început o perioadă de aspre nevoinţe, cu post, rugăciuni, lecturi din Sfânta Scriptură şi din operele Sfinţilor Părinţi.
Era un mare postitor, hrănindu-se cu legume şi pâine o dată pe zi, spunea părintele Cleopa. De la slujbele bisericii nu lipsea niciodată, vorbea puţin cu oamenii şi neîncetat cu Dumnezeu, prin rugăciunea inimii, şi avea darul lacrimilor.
Dobândind astfel o viaţă curată, a fost hirotonit preot şi duhovnic al mănăstirii. A fost plecat pentru un an în Muntele Athos. La întoarcerea de la Athos, după moartea stareţului Dorotei, obştea l-a ales, la 14 decembrie 1818, la conducerea mănăstirii, deşi avea numai 31 de ani.
Din acel moment, a condus mănăstirea 32 de ani, timp în care s-a străduit neîncetat să îmbunătăţească viaţa duhovnicească, astfel încât, după un timp, numărul călugărilor ajunsese la 350.
În 1850 a fost hirotonit arhiereu în scaunul episcopal de la Râmnicu Vâlcea. După 18 ani de păstorire în eparhia Râmnicului, Sfântul Calinic s-a retras, în 1867, la Cernica, simţindu-şi sfârşitul aproape. Pe 11 aprilie 1868, s-a mutat la cele veşnice, fiind îngropat în tinda bisericii „Sfântul Gheorghe”, ctitoria sa.
Considerat un adevărat sfânt atât de cei ce l-au cunoscut, cât şi de urmaşi, marele Ierarh Calinic a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1955. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996).
Sâmbăta Mare 2026. Tradițiile și superstițiile pe care este bine să le respecți în singurul moment din an în care cerurile se deschid, iar Dumnezeu poate vedea înăuntrul omului
În ultima zi din Săptămâna Patimilor se prăznuiește îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos și pogorârea Lui în iad. În acest fel, Fiul Domnului a salvat lumea.
În această zi, gospodinele finalizează treburile gospodărești. Cele mai multe gospodine dedică această zi preparării mâncărurilor care nu pot fi făcute cu multe zile înainte de a fi consumate, precum ciorba de miel și friptura de miel.
Cele care nu au reușit să vopsească ouăle în Joia Mare fac acest lucru în Sâmbăta Mare.
De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiţionale: drobul (în Bucovina cighir), friptura şi borşul de miel.

În dimineața acestei zile, copiii și adulții merg la biserică pentru a se spovedi și împărtăși. Sâmbătă seara fiecare gospodină îşi pregăteşte coşul pe care-l va duce în ziua de Paște la biserică pentru a fi sfințit de preot. În coș se pune un ştergar curat, o lumânare albă, ouă roşii, pască, cozonac, drob, dar și alte bucate preparate special pentru ziua de Paște.
La miezul nopții de sâmbătă spre duminică, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “Veniți sa luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.
Există credința că, în noaptea Învierii Mântuitorului, cerurile se deschid, iar practicile magice de orice fel sunt la ele acasă.
În mediul rural, oamenii nu dorm, ci fac un foc în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreţinut de flăcăi până în zori.
Nopții de Înviere îi sunt specifice o serie de tradiții și superstiții pe care credincioșii le repsectă pentru a le merge bine și a fi feriți de necazuri. Cele mai cunoscute sunt următoarele: