„PSD și AUR scriu și depun împreună o moțiune de cenzură. Un gest politic obișnuit, neieșit din tiparele democrației. Tipic pentru țările unde guvernele se dau jos prin vot, nu sub presiunea străzii sau prin cătușe puse dregătorilor de juntele militare. Toată propaganda bolojenistă (și implicit rezistoidă) a luat foc. Vin rusofilii la putere, ne integrăm în URSS, e jale, nu se mai uită nimeni cu ochi buni la noi. Săptămâna trecută, aceeași propagandă inundase televizoarele și social media cu îndemnuri disperate să rămână PSD la guvernare și, alternativ, să ne convingă că și suveraniștii sunt oameni. Ba chiar legitimi, că i-a votat lumea și pe ei. În esență, înainte de weekend, pesediștii erau propeuropeni și demni să facă parte din coaliția de guvernământ, iar suveraniștii se calificau să voteze un eventual cabinet minoritar Bolojan 2”, remarcă Victor Ciutacu, într-o analiză la România TV.
„Vorbim strict despre aceiași oameni care au găsit perfect justificată moțiunea de cenzură AUR-USR împotriva premierului Cîțu, ba chiar unii dintre ei au semnat-o. Cam asta e cu trâmbițatul partid AUR, bun la nevoie, sperietoare de prostit și mai tare proștii când profitorii își simt amenințate sinecurile, afacerile și alte beneficii colaterale”, mai spune Victor Ciutacu.
„Mai mult, au început în social media apelurile scelerate, dar patetice, de ieșit în stradă. Cică se fie apărată democrația. Unu la mână, în democrația pe care pretind că o apără toți năimiții și interesații, se iese în stradă să dai jos guvernul, nu să-l ții. Doi la mână, ce să aperi, sărăcia, șomajul de masă, taxele mărite și inflația? Ăștia-s realmente rupți de orice urmă de realitate. Viața lor se rezumă la arealul cuprins între Nordul Capitalei și, maxim, Piața Unirii. Și pare oarecum roz. Pentru că, spre deosebire de imensă majoritate a românilor, ei au de unde. Și își închipuie că peste tot în România se trăiește decent. Dacă-i duci dincolo de Chitila, se rătăcesc fără GPS. Și au impresia că au ajuns într-o țară greșită. Unde niște oameni răi nu înțeleg că întâi trebuie să le fie foarte rău ca să spere că, la un moment dat, le va fi și un pic mai bine…”, conchide Victor Ciutacu.