În mitologia românească, Sânzienele sunt descrise ca niște zâne de o frumusețe rară, care trăiesc prin păduri și poieni neumblate de oameni. Ele vestesc apropierea de verii și începutul pregătirilor pentru recoltat.
Potrivit legendelor, Sânzienele aduc rod semănăturilor, apără holdele de grindină, înmulțesc plantele și animalele și ursesc fetele de măritat. Tot ele dăruiesc plantelor puteri tămăduitoare, din acest motiv noaptea de Sânziene fiind considerată momentul ideal pentru culegerea ierburilor de leac.
Despre Sânziene se spune că sunt răzbunătoare. Dacă oamenii nu le respectă sărbătoarea, ele pot aduce boli, neputință, vijelii, grindină și pagube recoltelor.
Potrivit tradiției, în noaptea de 23 spre 24 iunie cerurile se deschid, iar Sânzienele coboară pe pământ și dansează în locuri ascunse, ferite de privirile oamenilor. Se spune că nu este bine să privești dansul lor. Cel care îndrăznește să o facă riscă să se îmbolnăvească grav, să amuțească sau chiar să înnebunească.
În unele zone ale țării, Drăgaica este descrisă drept o ființă sfântă, stăpână peste o ceată de bărbați numiți Circovi.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este culesul florilor de sânziene. În ziua Nașterii Sf Ioan Botezătorul, tinerele merg pe câmp și adună florile din care împletesc cununi și coronițe. Acestea sunt apoi agățate la porți, în case, în grajduri sau în livezi pentru a aduce sănătate, protecție și belșug.
Pentru a-și afla ursitul, fetele nemăritate își pun flori de sânziene sub pernă ca să îl viseze. De asemenea, coronițele sunt aruncate peste acoperișul casei. Dacă rămân agățate, este semn că nunta va avea loc cât de curând.
Tradiția spune și că femeile care poartă sânziene în păr sau la sân vor fi mai atrăgătoare, mai iubitoare și vor păstra parfumul florilor tot anul, potrivit traditii-superstitii.ro
Sânzienele sunt considerate protectoarele plantelor medicinale. Din acest motiv, femeile din mediul rural culeg, în noaptea de Sânziene, diferite ierburi și flori despre care se crede că dobândesc puteri vindecătoare. Aceste plante sunt păstrate peste an și folosite în diverse leacuri tradiționale.
Un alt ritual păstrat în unele sate este cel al spălatului cu rouă. Înainte de răsărit, bătrânele satului merg în locuri neumblate și adună roua de pe flori de sânziene cu ajutorul unei pânze albe. Roua este apoi stoarsă într-un vas nou, iar cei care se spală cu ea vor avea parte de sănătate, dragoste și noroc.
În alte regiuni, femeile se scaldă în ape curgătoare și se tăvălesc prin iarba plină de rouă la răsăritul soarelui. Se crede că astfel scapă de boli, necazuri și neîmpliniri, iar cele care își doresc copii își sporesc șansele de a deveni mame.
Printre cele mai spectaculoase obiceiuri de Drăgaică se numără „Făclia de Sânziene”. În seara sărbătorii, feciorii satului urcă pe dealuri și aprind torțe. Ei dansează și trec făcliile pe sub picioare, iar când focul începe să se stingă, coboară spre sat și înconjoară grădinile și livezile.
La final, torțele sunt înfipte în pământ, gest care simbolizează victoria căldurii și a soarelui asupra frigului și care este asociat cu fertilitatea și prosperitatea.
În Oltenia este întâlnit și „Alaiul Drăgaicei” sau „Dansul Drăgaicei”. Un grup format din cinci până la zece fete îmbrăcate în alb străbate satul cântând și dansând. Fata aleasă drept Drăgaică este împodobită asemenea unei mirese și poartă spice de grâu, în timp ce celelalte participante își acoperă chipul cu voaluri împodobite cu flori de sânziene. Alaiul se oprește la răscruci de drumuri, unde se cântă și se dansează pentru a aduce recolte bogate și protecție comunității.
În alte zone, obiceiul Drăgaicei presupune participarea a două personaje: Drăgan, îmbrăcat în costum bărbătesc, și Drăgaica, îmbrăcată în costum femeiesc. Cei doi merg din gospodărie în gospodărie, asemenea călușarilor, iar jocul lor constă în sărituri în formă de cruce și îmbrățișări simbolice, despre care se spune că aduc noroc și spor.
Sânzienele sunt cunoscute și drept ziua „Amuțirii Cucului”. Conform tradiției, cucul începe să cânte la Buna Vestire și continuă până la Sânziene. În această zi, pasărea „se îneacă cu orz”, răgușește și nu mai poate cânta.
Există numeroase credințe legate de acest moment. Dacă pasărea încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă. Dacă însă continuă să cânte și după această dată, sunt așteptate vremuri grele, foamete sau alte nenorociri.
Se spune că Sânzienele îl fac să tacă pentru că doar Dumnezeu poate cunoaște cu adevărat cât mai are de trăit fiecare om.
În această zi, în multe zone ale țării se împart alimente celor nevoiași, în special mere, cireșe, castraveți verzi și pui de găină. Gestul simbolizează mulțumirea pentru roadele obținute până în acel moment și dorința de spor și belșug pentru restul anului.