Sf Apostoli Petru și Pavel au propovăduit învățăturile lui Hristos, contribuind, astfel, la formarea Bisericii Lui Hristos. Totodată, datorită rolului major pe care l-au avut în răspândirea creștinismului, Biserica a hotărât ca prăznuirea lor să fie precedată de o perioadă de post. Postul se stabilește în funcție de data Paștelui și este cunoscut ca Postul de Sânpetru.
Acestei sărbători îi sunt specifice o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii pe care mulți credincioși le respectă cu sfințenie ca să le meargă bine ți să fie feriți de tot răul.
În multe regiuni ale țării, credincioșii merg în ziua de Sânpetru la biserică cu mere, colaci, colivă și faguri cu miere pentru a fi sfințite. După slujbă, acestea sunt împărțite celor sărmani în memoria celor trecuți la cele veșnice. În unele zone, această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Moșii de Sânpetru.
Tradiția populară mai spune că în această zi se sacrifică un pui de găină, iar cel care îl oferă rostește cuvintele: „Să fie pentru pagubă!”. În popor, se crede că oferirea unei găini de pomană este menită să alunge necazurile.
O altă credință veche afirmă că, în noaptea de Sânpetru, cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar Sfântul Petru poate fi zărit stând de-a dreapta lui Dumnezeu, potrivit traditii-superstitii.ro
Sânpetru de vară marchează și mijlocul verii agrare, fiind asociat cu începutul secerișului. În tradiția populară, Sfântul Petru este considerat ocrotitorul agriculturii și al recoltelor, motiv pentru care gospodarii calcă în această perioadă ceapa și usturoiul, sperând că astfel vor avea roade bogate.
Tot de această sărbătoare este legată și legenda licuricilor. Se spune că atunci când Sfântul Petru plesnește din bici, scânteile care cad pe pământ se transformă în licurici, luminând drumul celor rătăciți prin pădure.
Pe lângă tradițiile religioase, ziua de Sânpetru este însoțită și de numeroase superstiții populare, multe dintre ele legate de vreme, recolte și sănătate.