Mitică Popescu a purtat toată viața amprenta unui trecut deținut politic, deși publicul îl cunoștea doar ca pe studentul strălucit născut în Bucureștiul anului 1936. Destinul său la IATC a fost retezat de Securitate, fiind condamnat la trei ani de detenție pentru simplul fapt că a fost asociat cu „acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei”.
Citește și: A murit actorul Cristian Nicolaie. A jucat pe scena Teatrului Nottara timp de 25 de ani
„Am fluierat în biserică, cum se spune. Nu am spus ce am auzit. Am fost luat de la Institut, am fost dus undeva, un domn drăguț care stătea la un birou m-a întrebat: ‘Știai că nu știu ce?’. Am zis ‘Da’. Și a spus: ‘Stai jos!’. Și am stat trei ani.
Eram la niște vecini, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povestești la întâlnirile astea tot ce-ți trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îți dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche și mi-a ieșit pe cealaltă. După câteva zile, mă trezesc umflat de Securitate.
-au întrebat dacă am știut că ăia vor să fugă din țară, dacă am știut că au trimis o scrisoare la ambasada americană… Nu, n-am știut, le-am zis. ‘N-ai auzit… Lasă că-ți spunem noi. Uite că noi știm!’.
Și m-au condamnat la trei ani de închisoare că nu mi-am turnat niște prieteni care visau să ajungă în America. Dar nu-i nimic, că ne-a turnat altul care era acolo cu noi. Am fost arestați și condamnați pe vorbe. Eu n-am avut niciodată intenția să fug din țară, ăsta e adevărul”, povestea Mitică Popescu.
Perioada de detenție la Periprava, una dintre cele mai crunte din regimul comunist, a lăsat urme adânci în memoria lui Mitică Popescu. Actorul a rememorat ulterior chinurile și condițiile inumane în care deținuții politici erau forțați să supraviețuiască zi de zi.
„Foamea era îngrozitoare. Ne dădea o zeamă de arpacaș și un colț de pâine. Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar țânțarii ne mâncau de vii.
A venit tifoida peste noi; muncile erau crâncene. Mulți au murit de foame și de epuizare. Alții de inimă rea. N-aveam voie să primim pachet sau să ne vedem rudele. Eram rupți complet de lume. Oamenii, săracii, nu știau ce le face copilul, dacă le mai trăiesc părinții, ce e cu soția. Nimic. Sincer, eu am avut șansa că eram tânăr. Dar pentru cei în vârstă era îngrozitor”, mai dezvăluia regretatul actor.