Cazul azilelor ilegale din Bihor. Furnizorii privați de servicii sociale cer consultări ”pentru a preveni un dezastru social și medical”. ”Statul plătește astăzi 8.000–9.000 lei pentru un loc pe care piața privată îl oferă la 5.000–6.500 lei”

Scrisoarea deschisă este adresată președintelui României, premierului, miniștrilor Muncii și Sănătății, Avocatului Poporului și parlamentului, în contextul scandalului public uriaș provocat de cazul azilelor care funcționau ilegal în Bihor.

Prin acest demers, Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV) cer consultarea urgentă a furnizorilor licențiați, înainte de adoptarea oricăror ”măsuri imediate” legate de reformarea sistemului de servicii sociale.

Semnatarii scrisorii spun că ei solicită ”un singur lucru elementar: înainte de a adopta noi măsuri imediate, autoritățile să îi consulte pe cei care furnizează efectiv aceste servicii, legal, de zeci de ani”. Asta după ce măsurile luate în 2024 au avut efecte negative precum blocajele la relicențierea furnizorilor de servicii.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

”PFPSS și ADIV au adresat celor mai înalte instituții ale statului o scrisoare deschisă — un apel public de urgență. România a mai trecut prin acest scenariu: în 2023–2024, sub presiunea emoției publice, s-au adoptat ‘măsuri imediate’ fără consultarea celor din teren și fără analiză de impact. Efectul, măsurabil astăzi: blocaje de relicențiere, costuri mai mari, furnizori descurajați, operatori migrați în zone necontrolabile.

Alte articole

Ministerul Muncii, anunţ pentru românii care beneficiază de servicii sociale. Ce se schimbă DOCUMENT

Ultimul document semnat de ministra Muncii. Bani mai mulți pentru aceste categorii de români la final de an

Realitatea semnalată de PFPSS încă din 2024 este confirmată chiar de instituțiile statului: Avocatul Poporului a constatat recent, printr-o adresă transmisă Ministerului Muncii, că înăsprirea din 2024 a condițiilor de licențiere a condus la ieșirea unor operatori de sub radarul autorităților. Efectul este exact invers celui urmărit: în loc de mai mult control, statul a ajuns să vadă mai puțin”, spun reprezentanții PFPSS.

În aceeași scrisoare, este semnalat faptul că ”legalitatea a devenit un lux” în domeniul furnizării de servicii sociale.

”Costul minim la care un centru privat poate funcționa legal: aproximativ 6.100 lei/lună/beneficiar — fără niciun leu profit. Statul însuși validează costuri și mai mari: pentru locurile pe care le contractează de la privați plătește 8.000–9.000 lei/lună/beneficiar. De cealaltă parte, pensia medie în România este de circa 2.800 lei, iar cea pentru limită de vârstă de circa 3.100 lei. Căminele publice sunt rezervate, prin criteriile de admitere, în principal persoanelor fără venituri și
fără susținători — iar locurile sunt oricum ocupate integral, cu liste de așteptare de ani de zile. Rezultatul este un gol de acces fără nicio ieșire legală: omul cu pensie între 3.000 și 6.000 lei este prea ‘bogat’ pentru a intra în sistemul public, dar de două ori prea ‘sărac’ pentru costul real al unui centru privat conform. Această nevoie nu dispare. Dacă legea nu îi oferă o soluție accesibilă și monitorizată, ea se mută inevitabil către operatori care ‘se descurcă’ prin improvizație, în afara oricărui control. Exact acest fenomen trebuie prevenit”, spun semnatarii scrisorii deschise.

Potrivit celor de la PFPSS și ADIV, cauzele acestei situații nu sunt ”tarifele ‘umflate’ ale operatorilor, ci standardele impuse: cerințe de structură, de personal și de birocrație calibrate la un nivel pe care majoritatea românilor nu îl poate plăti”.

(sursa: PFPSS)

Citește și Viorel Paşca rămâne în libertate. Curtea de Apel București a amânat decizie pentru 13 iulie

Iată, mai jos, textul integral al scrisorii deschise adresate autorităților.

”Către: Președintele României · Prim-ministrul României · Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale · Ministrul Sănătății · Avocatul Poporului · Președinții Comisiilor pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților și Senat · Directorul General ANPIS

Din partea: Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV)

Situațiile grave apărute recent în spațiul public privind funcționarea unor centre destinate persoanelor vulnerabile impun un răspuns ferm al statului — pe care îl susținem fără rezerve. Nu ne pronunțăm asupra faptelor aflate în analiza autorităților competente.

Dar acest moment trebuie tratat nu doar ca o situație punctuală care cere măsuri imediate, ci ca un semnal major: sistemul de licențiere, monitorizare și finanțare a îngrijirii vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități are nevoie de o reformă reală, coerentă și aplicabilă.

Furnizorii privați de servicii sociale: Adevărul economic – legalitatea a devenit un lux

Realitatea pe care o semnalăm din 2024 este confirmată chiar de instituțiile statului: recent, Avocatul Poporului, printr-o adresă transmisă Ministerului Muncii, a constatat că înăsprirea din 2024 a condițiilor de licențiere și relicențiere a condus în practică la ieșirea unor operatori de sub radarul autorităților. Efectul este exact invers celui urmărit: în loc de mai mult control, statul a ajuns să vadă mai puțin.

De ce scriem acum: pentru a preveni un dezastru social și medical.

Am mai trecut prin acest scenariu: în 2023–2024, sub presiunea emoției publice, s-au adoptat ‘măsuri imediate’, fără consultarea celor din teren și fără analiză de impact. Intenția a fost corectă; efectul, măsurabil astăzi: blocaje de relicențiere, costuri mai mari, furnizori descurajați, operatori migrați în zone necontrolabile. Un exemplu elocvent: de când autorizația de securitate la incendiu a devenit, în 2024, pre-condiție a licenței — cu cerințe constructive pe care multe clădiri existente nu le pot îndeplini decât prin demolare —, numeroși furnizori de bună-credință au migrat către
alte forme de organizare. Nu cerem eliminarea obligațiilor de siguranță, ci soluții tehnice echivalente și măsuri compensatorii, adaptate realității fondului construit. Înțelegem că se pregătesc din nou măsuri imediate. Cerem un singur lucru elementar: înainte de a le adopta, consultați-i pe cei care furnizează efectiv aceste servicii, legal, de zeci de ani. Este esențial ca experiența din 2024 să nu fie repetată.

Miza este națională. Dacă centrele private continuă să iasă din sistemul licențiat, zecile de mii de persoane dependente îngrijite de ele nu au unde să meargă: spitalele sunt suprasolicitate și nu sunt locul potrivit pentru îngrijirea de lungă durată, iar sistemul public de cămine este, potrivit tuturor datelor, la capacitate maximă, cu liste de așteptare de ani de zile. Fiecare centru închis înseamnă oameni dependenți mutați pe paturi de spital — la costuri mult mai mari pentru stat — sau lăsați pe mâna unor îngrijitori pe care nu îi autorizează, nu îi controlează și nu îi vede nimeni.

Adevărul economic: legalitatea a devenit un lux

Studiul de fundamentare anexat calculează, pornind exclusiv din obligațiile legale în vigoare, costul minim la care un centru privat poate funcționa legal: aproximativ 6.100 lei/lună/beneficiar — fără niciun leu profit. Statul însuși validează costuri și mai mari: pentru locurile pe care le contractează de la privați plătește 8.000–9.000 lei/lună/beneficiar. De cealaltă parte, pensia medie în România este de circa 2.800 lei, iar cea pentru limită de vârstă de circa 3.100 lei. Căminele publice sunt rezervate, prin criteriile de admitere, în principal persoanelor fără venituri și
fără susținători — iar locurile sunt oricum ocupate integral, cu liste de așteptare de ani de zile. Rezultatul este un gol de acces fără nicio ieșire legală: omul cu pensie între 3.000 și 6.000 lei este prea ‘bogat’ pentru a intra în sistemul public, dar de două ori prea ‘sărac’ pentru costul real al unui centru privat conform. Această nevoie nu dispare. Dacă legea nu îi oferă o soluție accesibilă și monitorizată, ea se mută inevitabil către operatori care ‘se descurcă’ prin improvizație, în afara oricărui control. Exact acest fenomen trebuie prevenit.

Cauza nu sunt tarifele ‘umflate’ ale operatorilor, ci standardele impuse: cerințe de structură, de personal și de birocrație calibrate la un nivel pe care majoritatea românilor nu îl poate plăti. Standardele minimale sunt necesare — dar cele actuale nu mai sunt minimale. Fiecare familie trebuie să poată alege liber între niveluri diferite de serviciu — toate sigure, toate monitorizate, dar la costuri diferite. Astăzi legea oferă o singură opțiune: un standard unic, scump, inaccesibil — sau nimic.

Modelul care funcționează există deja: sănătatea privată

România a mai rezolvat o dată o problemă identică: medicina privată s-a dezvoltat în concurență reală, cu jucători mari, în care pacienții merg cu încredere — și care degrevează astăzi, considerabil, sistemul public. Același drum trebuie deschis și pentru îngrijirea vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități: lăsați piața concurențială, licențiată și riguros monitorizată, să preia povara pe care statul nu o mai poate duce singur.

Ce solicităm — concret:

• Moratoriu asupra noilor înăspriri. Suspendarea adoptării oricăror noi măsuri restrictive până la realizarea unei consultări reale și a unei analize de impact privind efectele modificărilor legislative din 2024.

• Consultare înainte de decizie. Audiență de urgență și includerea PFPSS și ADIV în toate grupurile de lucru pentru reforma sistemului, alături de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății și celelalte autorități competente.

• Recalibrarea standardelor minimale. Cerințe de siguranță, igienă, hrană și drepturi ale beneficiarilor — ferme și nenegociabile; eliminarea cerințelor de structură, personal și birocrație care generează costuri disproporționate, fără beneficiu real pentru vârstnic.

• Niveluri de serviciu, la alegerea beneficiarului. Clasificarea centrelor pe categorii, după modelul clasificării hoteliere: un standard minim obligatoriu de siguranță pentru toți, apoi niveluri diferențiate de confort și servicii — inclusiv un nivel accesibil persoanelor cu venituri mici și medii.

• Sprijinirea conformării voluntare. Intrarea și rămânerea în legalitate să fie simple, rapide și predictibile: proceduri digitalizate, documente redundante eliminate, calendare realiste de conformare. Cine vrea să respecte legea trebuie ajutat să o facă — apoi monitorizat riguros.

• Egalitate de tratament între furnizori, indiferent de forma juridică. Eliminarea restricției nejustificate prin care societățile comerciale nu pot furniza deloc servicii pentru persoanele cu dizabilități, domeniu rezervat astăzi exclusiv asociațiilor și fundațiilor. Toți furnizorii licențiați trebuie să poată acorda aceste servicii, în condiții egale de control și cu acces egal la finanțare publică.

• ‘Banul urmează beneficiarul’. Mecanisme de coplată, vouchere și contractare de servicii private licențiate, astfel încât sprijinul public să însoțească persoana. Persoanele pentru care statul plătește să își poată alege singure furnizorul licențiat — și să îl poată schimba oricând —, în locul mecanismului actual, în care autoritățile locale decid unde sunt direcționați beneficiarii. Doar alegerea liberă recompensează calitatea și empatia — și disciplinează piața mai eficient decât orice control. Statul plătește astăzi 8.000–9.000 lei pentru un loc pe care piața privată îl oferă la 5.000–6.500 lei.

* Coordonare interinstituțională și eliminarea zonelor gri. Normele emise de Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, IGSU/ISU, ANSVSA și ANPC să fie corelate înainte de a deveni obligatorii, iar delimitarea dintre serviciile sociale și cele medicale rezidențiale (CAEN 8730/8710) să fie clarificată printr-un demers comun al celor două ministere.

Nu solicităm diminuarea exigențelor privind siguranța sau controlul. Solicităm o legislație aplicabilă, proporțională și coerentă — pentru că protecția reală a vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități înseamnă mai multe servicii legale, mai multă monitorizare și mai multă capacitate de îngrijire accesibilă. România are nevoie de mai mulți furnizori licențiați, nu de mai puțini.

Aceasta nu este o reformă pentru furnizori. Este o reformă pentru beneficiari, pentru familiile lor și pentru capacitatea statului de a vedea, controla și proteja efectiv persoanele vulnerabile. Așteptăm stabilirea, în regim de urgență, a calendarului de consultare”.

(foto cu caracter simbolic; sursa – pexels)

Citește și Noi detalii șocante ies la iveală în cazul azilelor ilegale din Bihor. O fostă angajată face dezvăluiri cutremurătoare: ”Tot ce găteam pentru bolnavi era din produse expirate”