Sfântul Foca a fost cunoscut pentru actele de caritate. Înainte să moară, și-a împărțit hainele și mâncarea săracilor.
Ortodoxe: Aducerea moaştelor Sfântului Foca
Greco-catolice: Aducerea moaștelor în Constantinopol a Sf. m. Foca; Sf. pf. Ezechiel; [Sf. Brigitta, patroana Europei]
Romano-catolice: SS. BRIGITTA, călug., patroană a Europei; Ezechiel, profet
Sfântul Mucenic Foca a trăit în Sinope, în timpul împăratului Traian. Când dregătorul cetății a aflat că acesta este creștin, a trimis soldați să-l ucidă. În momentul în care a văzut soldații, Foca a înțeles că i se apropie sfârșitul. În primă fază, însă, nu a recunoscut că el este cel căutat, ci i-a invitat pe ostași să rămână la el acasă, oferindu-le mâncare, băutură și adăpost, promițând că a doua zi îi va duce la Sfântul Foca. Soldații au acceptat și au înnoptat la Sfântul Foca.
Peste noapte, însă, Foca a mers în grădină, a mângâiat florile pentru ultima dată, și-a săpat mormântul, a împărțit haine și mâncare săracilor și s-a rugat. Dimineața, când ostașii l-au întrebat unde este Foca, le-a mărturisit că el este. Deși au fost impresionați de gestul sfântului, acela de a-i găzdui, aceștia au fost nevoiți să împlinească porunca dregătorului, scrie crestinortodox.ro
Sfântul Foca este cinstit anual pe 22 septembrie. Pe 23 iulie, Biserica Ortodoxă comemorează mutarea moaștelor Sfântului Foca din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, în anul 403.
Acestei zile îi sunt specifice o serie de tradiții și superstiții pe care credincioșii le respectă ca să le meargă bine și să fie feriți de necazuri.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.
Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite. Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales. Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).