„Recital grețos de țopârlănie agresivă dat în ultimele zile de Dragoș Pîslaru. Prins în colț și încercuit, după ce i-au fost descoperite și devoalate niște învârteli meschine, căsăpitorul de salarii și-a dat măsura întregii josnicii și a micimii de caracter. Întâi s-a apucat să se justifice, penibil și total necredibil, pe tema delegațiilor inventate și a deconturilor drumurilor sale de week-end la Bruxelles. Acolo unde, în fapt, îi e familia. În țara în care un judecător, chiar membru al CSM, a fost dat jos și condamnat cu suspendare pentru nereguli în deconturile interne, ministrul austerității e prins, cu acte, că primește fonduri de la buget ca să plece în week-end acasă. Un soi de reîntregire a familiei pe banii noștri, dar udată cu protocol barosănesc de 1.000 euro, justificată contabil prin tot soiul de întâlniri informale cu dregători din Comisia Europeană sau de aiurea. Într-un oraș, Bruxelles, unde nu mai vezi picior de bugetar european de joi după amiază până luni după amiază. Iar la întoarcere îl așteaptă, culmea ciocoismului, limuzina de protocol VIP a aeroportului la scara avionului”, spune Victor Ciutacu, într-un comentariu la România TV.
„Zgârie-brânză, ăsta, a inversat sensul istoriei și donează el părinților, retur, donațiile primite de la ei”
„Nici nu s-au nivelat valurile create de meschinăria asta sulfuroasă, că a bubuit alta. Au apărut actele prin care a reușit, deși avea două case în România și una în Belgia, să mai ciupească și un apartament de protocol, cam cât o casă decentă, de la stat. Și-a băgat părinții bătrâni și bolnavi la înaintare, a dus poze cu ei la RAAPPS să arate că-s de nesuportat ca vecini de casă și le-a re-donat un apartament și o casă pe care le primise tot de la ei donație. Totul din disperarea și parvenitismul de a primi o reședință de lux lângă Arcul de Triumf. E, de altfel, o premieră în politica românească, acolo unde fusesem obișnuiți că demnitarii își treceau în declarațiile de avere proprietăți imobiliare primite, chipurile, prin donații de la părinți și alte neamuri. Zgârie-brânză, ăsta, a inversat sensul istoriei și donează el părinților, retur, donațiile primite de la ei”, mai spune Victor Ciutacu.
„Sunt om bătrân, am 30 de ani bătuți pe muchie în mediul ăsta toxic, credeam că le-am văzut și le-am auzit pe toate până acum. Dar există în politică și, în general, în viața publică niște creaturi bizare care încă mă mai uimesc. Și mă întreb ca prostul care e, totuși, limita de sus a nesimțirii. Mi-e teamă că nici Cerul nu mai e răspunsul potrivit”, conchide Victor Ciutacu.