Cum arată Tora Vasilescu la 75 de ani. Marea actriţă suferă de o boală fără leac

Tora Vasilescu a vorbit despre locul care i-a rămas aproape de suflet, chiar și după o carieră de peste cinci decenii. Deși s-a născut la Constanța, actrița spune că Tulcea este orașul care i-a marcat copilăria și adolescența. Într-o serie de mărturisiri emoționante, artista și-a amintit de Dunăre, de jocurile copilăriei și de plimbările pe faleză.

La Tulcea și în satul Iazurile, la bunici, a descoperit un tărâm de poveste și în care a învățat dragostea de adevăr, dar și să trăiască în armonie cu natura. La fel cum se întâmplă și în prezent, în grădina sa din Buftea pe care o îngrijește cu mult suflet. Tot în Tulcea, Tora Vasilescu a descoperit farmecul poeziei și al recitării lor pe scenă, dar și trăitul printre diferite etnii.

„Erau atâtea etnii, se vorbeau atâtea limbi, turcă, greacă, bulgară, evreiască, lipovenească. Eram toți vecini între noi, ne cunoșteam. Nu ne puneam niciodată o problemă de altă etnie. Lucrul acesta nici nu mi-a trecut prin minte vreodată. Eram mândri să-i spunem că e orașul care e așezat pe șapte coline, precum Roma. Era un cinematograf chiar pe faleză, eram mereu fascinată. Era acolo un panou cu pozele actorilor renumiți. Cumpăram fotografiile acestea ale actorilor, făceam colecție. Adolescentă fiind, ne plimbam în rând cu fetele pe faleză și ne întâlneam cu rândul băieților. Era o mare bucurie să ai un zâmbet cu cine îți plăcea, aveai apoi o săptămână cu optimismˮ, își amintește actrița Tora Vasilescu, într-un interviu pentru Radio România Cultural.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Alte articole

Cum arată și cu ce se ocupă Bianca, fetița care a devenit celebră în telenovela „Numai Iubirea”. Acum are 30 de ani și este căsătorită. FOTO

Corina Dănilă, dezvăluiri despre cariera în televiziune. Cum i-a schimbat viața telenovela „Numai iubirea”

Artista își amintește unul dintre cele mai cunoscute locuri ale orașului, de unde putea vedea Dunărea șerpuind printre coline. „Eram mândri să-i spunem că e orașul care e așezat pe șapte coline, precum Roma. Mi-aduc aminte chiar aniversarea de 14 ani, pentru că am o poză chiar la monument acolo și eram mândri, cum vă spun, că suntem precum Roma. Vedeam Dunărea șerpuind din locul acela, era un muzeu acolo, unde profesorul nostru de istorie ne-a dus de mai multe ori și ne-a explicat. Era renumită mica statuie neagră, despre care se spunea că are cel puțin două mii de ani, renumitul Gânditor. Adică o mică statuie care reprezenta un om care nu numai stătea, chiar și gândea. Asta așa e o glumă, cu meditația. Adică ce să faci în meditație? Stai și gândești, nu? Nu, numai stai.”

Tora Vasilescu, sedată de fostul iubit: „Un îngeraş m-a îndemnat să fac asta şi am scăpat”. Dezvăluiri şocante despre marea actriţă a României

Tora Vasilescu, poveste de iubire ca-n filme

Tora Vasilescu spune că a fost un copil plin de energie și că cele mai frumoase amintiri sunt legate de timpul petrecut afară, alături de ceilalți copii.

Iarna cobora cu sania pe străzile în pantă, iar în restul anului își petrecea zilele în fața blocului, unde jocurile păreau să nu se mai termine.

„Aveam atâta energie încât nu cred că am gândit vreodată că sunt obosită. Vecinii chiar râdeau de mama că sunt un băiețoi. Iarna ne dădeam cu sania pe o stradă în pantă, chiar dacă era destul de periculos, pentru că dădea într-o stradă principală pe unde treceau mașini. În fața clasei mele era o alimentară cu niște scări unde ne adunam toți copiii. Acolo se intersectau două străzi și ne jucam coarda, cu elasticele. De-abia noaptea ne adunau familiile prin casă, pentru că toată copilăria mea îmi aduc aminte de stradă. Când am mai crescut și am devenit adolescentă, era plimbarea pe faleză. Toți tulcenii aveau obiceiul acesta. Noi, fetele, mergeam într-un rând lung, iar din sens opus veneau băieții. Era o mare bucurie să schimbi un zâmbet cu cel care îți plăcea. Îți dădea optimism pentru o săptămână întreagă.”

Tora Vasilescu suferă de o boală fără leac: „Am făcut de la camera hiperbarică până la tratamente medicamentoase”

Anii adolescenței au fost strâns legați de faleza Dunării și de atmosfera care se crease odată cu dezvoltarea turismului în zonă. Restaurantul Dunărea devenise unul dintre cele mai animate locuri din oraș.

„Dunărea mi-a atras atenția când eram adolescentă, când ne plimbam pe faleză. Era acolo Restaurantul Dunărea, care atrăgea oamenii ca fluturii la lampă. Începuse turismul. Veneau nemții la mare și apoi în Deltă. Era poarta spre Deltă. Erau terase cu fotolii de răchită, cânta muzica, mesele aveau fețe de masă albe, iar noi, elevii, nu aveam voie să intrăm la restaurant și nici să stăm în oraș după ora nouă. Dar era o lume colorată pentru noi. Veneau străinii cu autocare și mașini, iar la vârsta aceea te impresionau toate aceste lucruri. Acum mă gândesc că valoarea unui om este ceea ce are în interiorul lui, nu extensiile lui, mașina sau alte lucruri. Atunci însă priveam mai mult la exterior.”

Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoția 1976, la clasa profesoarei Eugenia Popovici, Tora Vasilescu și-a început cariera în film cu producția „Cursa” (1975), regizată de Mircea Daneliuc.

Au urmat roluri în filme precum „Probă de microfon”, „Glissando”, „Imposibila iubire”, „Cuibul de viespi”, „Cel mai iubit dintre pământeni” și „Legături bolnăvicioase”, iar publicul din România a redescoperit-o și în televiziune, în seriale precum „Numai iubirea”, „Păcatele Evei” și „Daria, iubirea mea”.

Tora Vasilescu suferă de o boală fără leac

De-a lungul carierei, actrița a primit numeroase premii și distincții, însă în spatele succesului s-au aflat și momente dificile. La doar 14 ani și-a pierdut tatăl adoptiv, cel care a crescut-o și i-a oferit numele. Artista a povestit că acesta fusese deportat în Donbass după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar problemele de sănătate rămase în urma acelei experiențe i-au marcat ultimii ani de viață.

Adolescentă fiind, Tora Vasilescu îi administra injecțiile cu morfină și se ocupa de obținerea aprobărilor necesare pentru tratament, o experiență care, după cum a mărturisit de-a lungul timpului, a maturizat-o înainte de vreme și i-a influențat profund parcursul artistic. Astăzi, atunci când vorbește despre Tulcea, emoția cu care își amintește acei ani arată că legătura cu orașul copilăriei a rămas la fel de puternică.

Celebra actriţă a vorbit pentru prima oară despre problemele sale de sănătate, care de opt ani îi dau bătăi de cap. Nu a vrut să dezvăluie nimic până acum, pentru că se gândea că sunt persoane care nu vor înţelege.

Tora Vasilescu suferă de o boală fără leac. După lungi căutări și cercetări, actriţa a fost diagnosticată cu tinitus, afecțiune care nu are niciun leac, dar care are peste 142 de cauze. Mărturisește că, zi și noapte, aude un zgomot în urechi și în cap, care este foarte incomod. De fiecare dată, încearcă să îşi canalizeze atenţia spre alte lucruri.

„Da, am o problemă care nu are leac! Se numește tinitus. Nu am vorbit niciodată până acum, dar citind și aflând că 30.000 de americani au boala și că… adică 1/3 din populație o are. Este un fel de sâsâit pe care îl auzi undeva în regiunea capului. Mă chinui și am exersat să îmi mut atenția pe altceva.

Acum opt ani am descoperit. Nu am vorbit până acum, pentru că nu poți să explici altuia care nu a trecut prin așa ceva. Eu cunosc foarte multe persoane, că vorbim, intri în legătură cu ele. Și am studiat pe internet și la doctori. Am făcut tot ce se știe.

A glumit un medic și mi-a zis că preferă să taie nervul acustic ca să nu mai auzi, dar nu este o problemă de ureche. Mi s-a spus de către domnul doctor profesor Constantin Dulcan că la tezele de doctorat s-au descoperit 142 de cauze. Este un fel de ecou, care în creier se întâmplă. Este setat într-un fel așa.

Pot fi foarte multe motive. De la stres, poate și atâtea texte pe care le-am învățat. Am auzit și de actori care au avut probleme mai grave cu memoria. Acum asta este problema. În ultimul timp am făcut și antrenamente neuronale la un centru. Tot ce este noutate îți dă un imbold. Dar noi suntem placebo. Depinde creierul tău ce acceptă că este adevărat. Foarte multă lume se chinuie, da nu are sens să mai caute. Nu există încă tratament.

Am făcut de la camera hiperbarică, sub presiune, tratamente medicamentoase. Mai nou am citit că este o problemă de inflamare a creierului. Acum aud țiuitul. Sunt pe internet sute de melodii pe anumită frecvență, știu să fac meditație. Enorm de multe știu despre treaba asta. Dar totul depinde de la caz la caz.

Unii îl suportă mai ușor, se obișnuiesc cu el. Nimeni nu crede, nimeni nu știe cum e. Imaginați-vă ce energie trebuie să am să mă concentrez mereu să mut atenția pe altceva. Îmi las televizorul deschis sau radio. Citesc. Mă bucur de viață cât pot”, a declarat Tora Vasilescu.