Comisarul-șef Răzvan Cotolea a fost invitatul Laurei Duţă la emisiunea PUTERILE STATULUI, unde a vorbit despre Serviciul de Acțiuni Speciale și ce riscuri există.
„Activitatea este una complexă și cuprinde o paletă mare de misiuni. Noi suntem o structură a Poliției Capitalei, competentă și abilitată să intervenim la situații cu grad ridicat de risc, misiuni care se desfășoară printr-un atac sau acțiuni care se desfășoară printr-un atac armat asupra unor persoane, situații în care suntem nevoiți să intervenim în ideea anihilării sau capturării persoanelor care înfăptuiesc astfel de fapte ilegale.
Avem, pe lângă această primă activitate, și partea de protecție. Oferim protecție magistraților, judecătorilor, polițiștilor și familiilor acestora care primesc amenințări sau cărora le este pusă viața în pericol datorită serviciului pe care îl au.
Noi venim în sprijinul structurilor operative acolo unde este nevoie de o forță calificată pentru punerea în aplicare a unor mandate de percheziție domiciliară, descinderi, razii, blocări în trafic, oriunde este nevoie de calitatea, tactica și priceperea Serviciului pentru Acțiuni Speciale.
În mare parte, noi pe partea aceasta ne-am focusat activitatea. De altfel, și organizarea serviciului este în acest sens făcută. Noi avem, principala specializare este asaltul, pe care orice membru al Serviciului pentru Acțiuni Speciale trebuie să fie apt să o îndeplinească. Pe lângă aceasta, avem și specializări secundare care ne ajută pe noi să ne îndeplinim obiectivele trasate de către Poliția Capitalei.
Sunt activitățile planificate, unde venim în sprijinul colegilor noștri, genul percheziției și așa mai departe, unde acolo oferim sprijinul nostru, dar în cooperare cu, cum denumim noi, organizatorul, adică colegii noștri care se ocupă de organizarea misiunii.
Și mai avem misiunile, apelurile 112 la care răspundem ca prim respondent. Acolo, într-adevăr, noi răspundem cu un dispozitiv complex al SAS, așa îl denumim noi.
Avem partea de asalt, cum spuneam, avem partea de lunetiști-observatori, avem partea de breaching. Asta este un termen importat din engleză și se referă la crearea breșelor de acces în spații restricționate. Avem și componenta de negociere.
La un apel 112 cu privire la o situație de criză, cu grad ridicat de risc, pot fi amenințări cu suicidul, persoane baricadate în propria locuință, care amenință că se vor sinucide, fie prin faptul că își vor face rău singure, fie că încearcă să se autoincendieze sau prin aruncarea blocului în aer, amenință, chestii de genul ăsta.
Noi răspundem ca prim respondent, prima dată cu o echipă. Prima echipă care ajunge acolo este echipa de asalt, prima echipă de asalt. O denumim și „asaltul de urgență”.
Depinde, exact, de informațiile pe care le primim în primă fază. Avem asaltul de urgență, avem „ora critică”, pe care o auzim, numim noi, în care cumva încercăm să obținem, prin toate posibilitățile, maximul de informații de la fața locului și, în acest timp, să aruncăm resursele suplimentare necesare pentru îndeplinirea misiunii.
Pe componenta a doua vine asaltul planificat, adică încă o echipă de asalt care completează oarecum echipa asaltului de urgență. Dar ea ce face? Ea studiază topografia locului, locuința, ea schițează, ea îl relaționează cu un administrator sau cu un apartament, proprietarul unui apartament mai de sus sau mai de jos, facem schița, analizăm exact posibilitățile de pătrundere, unde ar putea fi identificată persoana și așa mai departe.
E partea de asalt planificat. În acest timp poziționăm brecherii, care, prin specializarea lor și prin dotarea pe care o avem în serviciu, asigură pătrunderea prin forțarea căilor de acces, prin dispozitive electrice sau pneumatice, în funcție de situație. Și aici sunt niște criterii, în funcție de tipul de uși de care ne lovim.
Timpul deja devine relativ. Noi încercăm, când ajungem la fața locului, prin componenta de negociere, să înghețăm cumva situația, astfel încât noi, ceilalți care ne desfășurăm activitatea, să obținem informațiile necesare și să putem să pregătim asaltul.
Prin negociere, cumva, am reușit. Colegii mei negociatori au reușit, prin niște ancore, cum le denumesc ei, să țină persoana respectivă într-o discuție fluentă, prin raportarea la ceea ce îi place cel mai mult, și anume fitness-ul, beneficiile fitness-ului, mâncarea sănătoasă și așa mai departe.
Este foarte important. De multe ori, spețele la care noi am fost solicitați să participăm s-au încheiat prin conformare voluntară. Negociatorul a reușit să-l convingă pe persoana care a amenințat cu suicidul sau cu orice altă infracțiune să se conformeze și să se predea autorităților”, a declarat Răzvan Cotolea la România TV.
De asemenea, comisarul-șef a vorbit despre cazul antrenoarei de fitness care și-a sechestrat iubitul într-un apartament din Capitală: „Urma un tratament de specialitate. Era cunoscută la nivelul medicilor psihiatri de la Obregia. Cumva, noi, în centrul ăsta, punctul ăsta de comandă pe care îl formăm la o situație cu gradul ăsta de risc, apelăm și la informații de specialitate ale medicilor-psihiatri.
Dumnealor ne ajută tocmai că, cumva, ne primim informații cu privire la ce tratament urmează, ce internări a mai avut, istoricul medical al persoanei respective, toate informațiile care ajută negociatorul să-și creeze o imagine de ansamblu asupra persoanei și modul în care poate să o abordeze.
Situația în care se afla era conștientă. Ea știa ce face, amenința că se sinucide dacă intră peste ea cineva, că nu-i dă drumul concubinului sau persoanei cu care locuiește să iasă din imobil.
Am reușit și contactul telefonic cu această persoană, confirmându-ne tot ceea ce și ea exprima prin ușă, că acolo era conversația cu ea.
Timp în care, prin celelalte specializări ale noastre, noi ne-am poziționat, ne-am făcut schița apartamentului. Prin observatorul lunetist am identificat camera în care ea se află și apartamentul, cum este amplasat.
Iar într-un moment, să zic așa, oportun, că noi aici cumva încercăm să-i prindem momentul cel mai optim, am creat o diversiune prin alpiniștii din cadrul SIAZ, colegii noștri de la IGPR.
I-am poziționat pe exteriorul geamului, tocmai ca să eliminăm și riscul de a se sinucide prin precipitare de la înălțime, și am pătruns prin forțarea căii de acces, cu sistemul nostru Holmatro Electric, și imediat a fost imobilizată”, a explicat acesta.
Aici s-au poziționat în blocul de vis-a-vis. Întotdeauna, ca o regulă și tehnică, se poziționează cel puțin la nivelul apartamentului din care urmăresc să obțin informații sau, dacă nu, chiar ceva mai sus, terasa unui alt bloc.
Colegii mei se antrenează foarte mult și studiază de la viteza vântului, pentru că trebuie calculată la distanțe mari, până am ajuns acum la diferite tipuri de geamuri prin care trece glonțul și traiectoria acestuia după ce lovește o foaie de geam.
Fie că este geam simplu, că este termopan, tripan și așa mai departe. Studiem și toate astea ca să, într-adevăr, noi să fim convinși și să știm exact ce poate să se întâmple cu un astfel de proiectil”.
Laura Duță: Spargeți efectiv ușa, nu?
„Da, de cele mai multe ori. Și de cele mai multe ori, la apartamente, este doar o singură breșă de acces, cea principală, adică ușa de acces în apartament.
În alte situații pot fi uși, să zic așa, acces principal și acces secundar, în care pot exista alte uși în spatele casei sau pot exista geamuri care pot fi accesibile prin escaladare, undeva la nivel de un metru și așa mai departe.
În acest caz a fost singura posibilitate de a pătrunde pe ușa principală în imobil, după care procedura spune că se inundă cât mai repede spațiul, se aduce sub control, să zic, situația de risc.
Situația noastră era doamna respectivă. După care se trece la procedura de prim ajutor, în cazul în care este necesar.
Iar am o listă specifică. Noi, când organizăm acest punct de comandă, solicităm și ambulanță. Este permanent pregătită, pentru că nu se știe niciodată unde pot să se desfășoare acțiunile noastre”, a precizat Răzvan Cotolea.