Înălțarea Sfintei Cruci 2026. Tradiții și superstiții, de ce se ţine post pe 14 septembrie

Înălțarea Sfintei Cruci 2026. Această sărbătorare este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile dedicate Sfintei Cruci. Credincioșii respectă o serie de tradiții și superstiții în această zi.

Înălțarea Sfintei Cruci 2026. De unde vine denumirea de „Ziua Şarpelui”

Spre deosebire de multe alte sărbători din calendarul ortodox, Înălţarea Sfintei Cruci este zi de post indiferent de ziua săptămânii în care cade.

Pe 14 septembrie, Biserica aminteşte două evenimente importante din istoria Sfintei Cruci. Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi înălţarea ei solemnă în faţa credincioşilor de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Al doilea eveniment este recuperarea Sfintei Cruci de la perşi, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius. Crucea fusese luată din Ierusalim după cucerirea oraşului de către perşi. După recuperarea ei, relicva a fost readusă cu mare cinste, iar la 14 septembrie 630 Patriarhul Zaharia a înălţat-o din nou în văzul credincioşilor.

Alte articole

Minunea făcută de Crucea din curtea Spitalului de Urgență Sibiu. Un tânăr s-a trezit din comă după două luni, povestea unei mame care nu a încetat să se roage pentru fiul ei

De ce se pune busuioc sub pernă și când? Tradiții, simboluri și credințe legate de Bobotează

Potrivit tradiției, se spune că Sfânta Cruce fost descoperită din porunca Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

Pe Golgota au fost găsite trei cruci. Pentru a afla care dintre ele era Crucea pe care fusese răstignit Hristos şi care erau crucile celor doi tâlhari, episcopul Macarie al Ierusalimului a recurs, potrivit tradiţiei bisericeşti, la o încercare prin care Crucea Mântuitorului a fost identificată în urma unei minuni.

După acest moment, Crucea a fost înălţată într-un loc de unde putea fi văzută de mulţimea credincioşilor. Ziua de 14 septembrie a rămas astfel legată de „înălţarea” sau arătarea solemnă a Sfintei Cruci.

Sărbătoarea, apărută iniţial la Ierusalim, s-a răspândit ulterior în întreaga Biserică de Răsărit.

De ce se ţine post pe 14 septembrie

Înălţarea Sfintei Cruci are un caracter aparte între marile sărbători ortodoxe, deoarece aminteşte în mod direct de Patimile şi moartea pe Cruce a lui Iisus Hristos. Din acest motiv, ziua este una de post indiferent dacă 14 septembrie cade într-o zi în care, în mod obişnuit, nu s-ar posti. Rânduiala bisericească menţionează dezlegare la untdelemn şi vin.

Pe lângă semnificaţia religioasă, ziua de 14 septembrie marcheză începutul toamnei. Ziua este cunoscută în diferite regiuni şi sub denumirile de Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui.

Denumirea de Cârstovul Viilor este întâlnită mai ales în zonele deluroase şi viticole şi este legată de apropierea perioadei culesului viilor şi de începerea activităţilor de toamnă.

O altă denumire populară pentru 14 septembrie este „Ziua Şarpelui”. Potrivit vechilor credinţe populare, din această perioadă şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, unde vor rămâne până în primăvară.

În unele sate exista credinţa că, înainte de a se retrage, şerpii se strâng mai mulţi la un loc şi produc o aşa-numită „piatră nestemată”, căreia folclorul îi atribuia puteri vindecătoare.

Aceste credinţe aparţin tradiţiei şi folclorului popular şi nu fac parte din învăţătura sau practica liturgică a Bisericii Ortodoxe.

De Ziua Crucii sunt legate şi numeroase obiceiuri privind plantele considerate în trecut vindecătoare. În anumite regiuni, aceasta era perioada în care se strângeau ultimele plante de leac, printre care boz, micşunele, mătrăgună sau năvalnic.

Plantele erau duse, împreună cu flori şi busuioc, la biserică şi aşezate în apropierea crucii pentru a fi binecuvântate. Ulterior, oamenii le păstrau în casă, de obicei lângă icoane, atribuindu-le diferite întrebuinţări în medicina populară şi în vechile ritualuri tradiţionale.

Busuiocului binecuvântat îi erau atribuite, de asemenea, numeroase întrebuinţări. În unele zone era pus în apa păsărilor, pentru a fi ferite de boli, era folosit de fete la spălatul părului sau era aşezat la streşinile caselor, existând credinţa că astfel gospodăria va fi ferită de rele şi de trăsnete.

În Bucovina şi în alte regiuni ale ţării sunt consemnate şi practici populare legate de fertilitatea pământului şi a pomilor.

Oamenii obişnuiau, de pildă, să atârne cruci făcute din busuioc sfinţit în ramurile pomilor care nu dăduseră rod, cu credinţa că astfel aceştia vor rodi în anul următor.

Înălţarea Sfintei Cruci rămâne însă, dincolo de multitudinea tradiţiilor populare formate în jurul zilei de 14 septembrie, una dintre cele mai importante sărbători dedicate Crucii în calendarul ortodox, având în centrul ei amintirea jertfei lui Iisus Hristos pe Golgota.